2.Mose 10 | Noua Traducere Românească

A opta urgie: lăcustele

1 Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon, căci i‑am împietrit* inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lor, 2 iar voi să puteți istorisi în auzul copiilor și al nepoților voștri cât de aspru M‑am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor și astfel să știți că Eu sunt DOMNUL.“ 3 Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească. 4 Căci, dacă refuzi să‑Mi lași poporul să plece, iată, voi aduce mâine lăcuste pe teritoriul tău. 5 Ele vor acoperi întinderea* țării și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor devora tot ce v‑a mai rămas după grindină, vor devora orice copac care crește pe câmp și 6 îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici părinții părinților tăi n‑au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua aceasta.»“ Apoi ei s‑au întors și au ieșit de la Faraon. 7 Slujitorii lui Faraon i‑au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă‑i pe oamenii aceștia să plece ca să slujească DOMNULUI, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“ 8 Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le‑a zis: – Duceți‑vă! Slujiți DOMNULUI, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge? 9 Moise i‑a răspuns: – Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea DOMNULUI. 10 El le‑a zis: – Așa să fie DOMNUL cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați pe voi și pe copiii voștri! Băgați de seamă, căci știu că aveți de gând să faceți ceva rău*! 11 Nu așa; duceți‑vă doar voi, bărbații, și slujiți DOMNULUI, căci aceasta ați cerut. Și au fost alungați dinaintea lui Faraon. 12 După aceea, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna peste țara Egiptului, ca să iasă lăcustele peste ea și să devoreze orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după grindină.“ 13 Moise și‑a întins toiagul peste țara Egiptului, și DOMNUL a adus vântul de răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s‑a făcut dimineață, vântul de răsărit a adus lăcustele. 14 Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s‑au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n‑a mai fost vreodată și nu va mai fi. 15 Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s‑a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l‑a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n‑a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp. 16 Faraon i‑a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră. 17 Iartă‑mi păcatul și de data acesta și rugați‑vă DOMNULUI, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“ 18 Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI. 19 DOMNUL a făcut să sufle dinspre apus un vânt foarte puternic care a luat lăcustele și le‑a aruncat în Marea Roșie*. Nicio lăcustă n‑a rămas pe întreg teritoriul Egiptului. 20 Dar DOMNUL i‑a împietrit* inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece.

A noua urgie: întunericul

21 Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să‑l poți pipăi.“ 22 Moise și‑a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23 Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s‑a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor. 24 Faraon l‑a chemat pe Moise și i‑a zis: – Duceți‑vă! Slujiți DOMNULUI. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne. 25 Moise a răspuns: – Ne vei da tu în mâini jertfe și arderi‑de‑tot, pe care să le aducem DOMNULUI, Dumnezeul nostru? 26 Și vitele noastre trebuie să meargă cu noi. Nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom lua ca să‑I slujim DOMNULUI, Dumnezeul nostru, și până vom ajunge acolo nu știm ce vom folosi ca să‑I slujim DOMNULUI. 27 Dar DOMNUL i‑a împietrit* inima lui Faraon și acesta n‑a vrut să‑i lase să plece. 28 Apoi Faraon i‑a zis: – Pleacă de la mine! Ferește‑te să‑mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care‑mi vei vedea fața, vei muri. 29 Moise i‑a răspuns: – Să fie precum ai zis. Nu‑ți voi mai vedea fața.