Hebräer 4 | Noua Traducere Românească

Odihna promisă de Dumnezeu

1 Să ne temem, așadar, ca nu cumva, cât timp este lăsată promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să pară ajuns prea târziu. 2 Căci și nouă ne‑a fost vestită Evanghelia*, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l‑au auzit nu le‑a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l‑au auzit*. 3 Însă noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus: „De aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“* Și totuși lucrările Sale au fost terminate încă de la întemeierea lumii – 4 pentru că a spus undeva, despre ziua a șaptea, astfel: „Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“* 5 și, din nou, în același loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s‑a vestit Evanghelia, n‑au intrat din cauza neascultării, 7 El hotărăște din nou o anumită zi, – „astăzi“ –, zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s‑a spus mai înainte: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“* 8 Căci dacă Iosua le‑ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu n‑ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. 10 Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne străduim* deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare! 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător*, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.

Isus, Marele nostru Preot

14 Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisirea noastră. 15 Căci n‑avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de* slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. 16 Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.