Hebräer 10 | Noua Traducere Românească

Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna

1 Căci Legea, având doar o umbră a lucrurilor bune care urmau să vină, și nu chipul propriu‑zis al acestora, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care sunt aduse neîncetat, în fiecare an, să‑i desăvârșească pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n‑ar fi încetat ele oare să fie aduse, de vreme ce închinătorii, curățiți o dată pentru totdeauna, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3 Însă prin acestea are loc o aducere-aminte a păcatelor în fiecare an. 4 Căci este imposibil ca sângele boilor și al țapilor să înlăture păcatele. 5 De aceea, când vine în lume, El spune: „Tu n‑ai dorit jertfă și dar de mâncare, ci Mi‑ai pregătit un trup. 6 Nu Ți‑ai găsit plăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe pentru păcat. 7 Atunci am zis: «Iată că vin! În sulul cărții este scris despre Mine. Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“* 8 El spune, mai sus: „Tu n‑ai dorit, nici nu Ți‑ai găsit plăcerea în jertfe și în daruri de mâncare, în arderi‑de‑tot și în jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea. 9 Apoi zice: „Iată că vin să fac voia Ta!“ Astfel, El anulează prima ordine ca s‑o instaureze pe cea de‑a doua. 10 Prin acea voie am fost noi sfințiți, și anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna. 11 Fiecare preot stă în fiecare zi și își face slujba, aducând din nou și din nou aceleași jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12 Însă Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, o dată pentru totdeauna, și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 13 Și de atunci așteaptă până când dușmanii Lui vor fi făcuți scăunaș pentru picioarele Lui. 14 Căci, printr‑o singură jertfă, El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Duhul Sfânt, de asemenea, ne mărturisește lucrul acesta. Căci, după ce spune: 16 „Acesta este legământul pe care‑l voi încheia cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor.“*, 17 Duhul Sfânt adaugă: „Și nu‑Mi voi mai aminti nicidecum de păcatele și fărădelegile lor.“* 18 Iar acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nicio jertfă pentru păcat.

Îndemn la perseverență

19 Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care El a deschis‑o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21 și fiindcă avem un Mare Preot peste Casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de conștiința rea și trupurile spălate cu apă curată. 23 Să ne ținem neclintit de mărturisirea speranței noastre, căci credincios este Cel Ce a promis! 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. 25 Să nu renunțăm la strângerea noastră laolaltă, așa cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm* unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie. 26 Căci, dacă noi continuăm să păcătuim în mod voit, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcat, 27 ci doar o anumită așteptare înfricoșată a judecății și furia* unui foc care‑i va mistui pe cei împotrivitori. 28 Oricine încalcă Legea lui Moise moare fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau a trei martori. 29 Cu cât credeți că este mai vrednic de o pedeapsă mai aspră acela care‑L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră întinat sângele legământului prin care a fost sfințit și care‑L insultă pe Duhul harului?! 30 Căci Îl cunoaștem pe Cel Care a spus: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“* Și, din nou: „Domnul Își va judeca poporul.“* 31 Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel Viu! 32 Amintiți‑vă însă de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați îndurat multă luptă cu suferințele, 33 fiind uneori expuși public insultelor și necazurilor, iar alteori fiind părtași cu cei umiliți astfel. 34 Căci ați împărtășit suferințele celor închiși și ați răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, știind că voi aveți o bogăție mai bună și care rămâne. 35 De aceea, să nu vă părăsiți acea încredere, care aduce o mare răsplată. 36 Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea. 37 „Totuși, încă puțin, foarte puțin, și Cel Ce vine va veni și nu va întârzia! 38 Însă cel drept al Meu va trăi prin credință,* iar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.“ 39 Însă noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi, spre pierzarea lor, ci dintre aceia care au credință pentru păstrarea sufletului lor.