1.Korinther 15 | Noua Traducere Românească

Învierea lui Cristos

1 Fraților, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v‑am vestit‑o, pe care ați și primit‑o, în care stați și fermi 2 și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l‑am vestit. Altfel, ați crezut degeaba. 3 Căci v‑am încredințat înainte de toate ceea ce și eu am primit: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 a fost înmormântat, a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, 5 i S‑a arătat lui Chifa și apoi celor doisprezece 6 și, după aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți încă trăiesc, iar unii au adormit*. 7 După aceea i S‑a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 Apoi, celui din urmă dintre toți, ca unei lepădături*, mi S‑a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli. Eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu, 10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui față de mine n‑a fost fără folos, ci m‑am ostenit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Așadar, fie eu, fie ei, noi așa predicăm, iar voi așa ați crezut.

Învierea morților

12 Dar dacă Cristos este predicat ca fiind înviat dintre cei morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a celor morți? 13 Dacă nu există o înviere a celor morți, nici Cristos n‑a fost înviat. 14 Dar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci predicarea noastră este fără folos, și fără folos este și credința voastră. 15 Mai mult, noi suntem găsiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am depus mărturie despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Cristos, pe Care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă într-adevăr cei morți nu sunt înviați. 16 Căci dacă cei morți nu sunt înviați, nici Cristos n‑a fost înviat, 17 iar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci credința voastră este fără rost, voi sunteți încă în păcatele voastre. 18 Prin urmare, și cei care au murit în Cristos sunt pierduți. 19 Dacă numai în viața aceasta ne‑am pus speranța în Cristos, atunci suntem cei mai jalnici dintre toți oamenii! 20 Dar acum, Cristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei care au adormit. 21 Căci întrucât moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un Om a venit și învierea dintre cei morți. 22 Căci așa cum, în Adam, toți mor, tot astfel, în Cristos, toți vor fi înviați, 23 însă fiecare la rândul lui. Primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos. 24 Apoi va veni sfârșitul, când El Îi va încredința Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducere* și orice autoritate și putere. 25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toți dușmanii sub picioarele Sale. 26 Ultimul dușman care va fi distrus este moartea. 27 Căci El „I‑a supus totul sub picioare“*. Dar când se spune că toate I‑au fost supuse, este limpede că afară de Cel Ce I le‑a supus pe toate. 28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuși Fiul I Se va supune Celui Ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 29 Altfel, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți*? Dacă morții nu sunt înviați deloc, de ce mai sunt botezați ei pentru cei morți? 30 Și de ce suntem noi în pericol tot timpul? 31 Sunt în pericol de moarte în fiecare zi.* Acest lucru este sigur, fraților, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă doar în felul oamenilor m‑am luptat cu fiarele în Efes, care este câștigul meu? Dacă cei morți nu sunt înviați, „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“* 33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.*“ 34 Veniți‑vă în fire cum se cuvine și nu mai păcătuiți; căci sunt unii care nu au cunoaștere de Dumnezeu. Spre rușinea voastră o spun.

Învierea în trup

35 Dar va întreba cineva: „Cum sunt înviați cei morți? Și cu ce fel de trup vor veni?“ 36 Nesăbuitule! Ceea ce tu semeni, nu este adus la viață dacă nu moare. 37 Și când semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar o sămânță simplă, poate de grâu sau de orice altceva. 38 Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum dorește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39 Nu orice trup este la fel: ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40 Există și trupuri cerești și trupuri pământești. Dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. 41 Alta este slava soarelui, alta este slava lunii și alta este slava stelelor, iar o stea diferă de alta în slavă. 42 Tot astfel și cu învierea celor morți. Trupul este semănat în putrezire, dar este înviat în neputrezire. 43 Este semănat în necinste, dar este înviat în slavă. Este semănat în slăbiciune, dar este înviat în putere. 44 Este semănat un trup firesc, dar este înviat un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există și unul duhovnicesc. 45 Așa este și scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“* Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață. 46 Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. 47 Primul om a fost făcut din țărâna pământului. Al doilea Om este din cer. 48 Așa cum era cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și așa cum este Cel Ceresc, așa sunt și cei cerești. 49 Așa cum am purtat chipul celui pământesc, tot astfel vom purta* și chipul Celui Ceresc. 50 Ceea ce spun, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi*, dar toți vom fi schimbați 52 într‑o clipă, într‑o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, iar cei morți vor fi înviați ca nemuritori, și noi vom fi schimbați. 53 Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghițită de victorie.* 55 Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este boldul?“* 56 Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 De aceea, frații mei preaiubiți, fiți fermi, de neclintit, sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului, pentru că știți că osteneala voastră în Domnul nu este fără folos.