1.Könige 2 | Noua Traducere Românească

Testamentul politic al lui David

1 Când se apropia vremea să moară, David i‑a poruncit fiului său, Solomon, zicând: 2 „Eu mă duc pe calea întregului pământ. Întărește‑te și fii bărbat! 3 Păzește îndatoririle DOMNULUI, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să prosperi în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge 4 și pentru ca DOMNUL să‑Și țină promisiunea pe care mi‑a făcut‑o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.» 5 Tu știi ceea ce mi‑a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le‑a făcut celor doi conducători ai oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I‑a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare. 6 Fă‑i după înțelepciunea ta, dar nu‑i coborî în pace perii albi în Locuința Morților*. 7 Arată‑le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi‑au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom. 8 Iată, îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i‑am jurat pe DOMNUL, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia.» 9 Tu însă să nu‑l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să‑i faci. Cu sânge să‑i cobori perii albi în Locuința Morților!“ 10 Apoi David a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11 El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. 12 Astfel, Solomon i‑a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s‑a întărit foarte mult.

Consolidarea autorității politice a lui Solomon

13 Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon. Ea l‑a întrebat: – Vii cu pace? El a răspuns: – Cu pace. 14 Apoi el a zis: – Am ceva să‑ți spun. Ea a zis: – Vorbește. 15 El a zis: – Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul își îndreptase fața spre mine ca să fiu rege. Dar domnia i‑a revenit fratelui meu, căci a primit‑o de la DOMNUL. 16 Acum, doresc să‑ți cer o favoare. Să nu‑mi întorci fața! Ea i‑a zis: – Vorbește. 17 El a zis: – Spune‑i, te rog, regelui Solomon să mi‑o dea de soție pe Abișag șunamita, fiindcă el nu te va refuza. 18 Batșeba a răspuns: – Bine, îi voi vorbi regelui pentru tine. 19 Batșeba s‑a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s‑a ridicat s‑o întâmpine, s‑a plecat înaintea ei și apoi s‑a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron pentru mama lui, iar ea s‑a așezat la dreapta lui. 20 Apoi ea a zis: – Doresc să‑ți cer o mică favoare. Să nu‑mi întorci fața! Regele i‑a răspuns: – Cere, mamă, căci nu‑ți voi întoarce fața. 21 Ea a zis: – Abișag șunamita să‑i fie dată de soție fratelui tău Adonia. 22 Regele Solomon a răspuns și i‑a zis mamei sale: – De ce o ceri doar pe Abișag șunamita pentru Adonia? Cere și domnia pentru el*, căci este fratele meu mai mare. Cere‑o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei! 23 Atunci regele Solomon a jurat pe DOMNUL, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea*, dacă cuvintele acestea nu‑l vor costa viața pe Adonia. 24 Viu este DOMNUL Care m‑a întărit și m‑a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi‑a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ 25 Regele Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să‑l omoare. Și astfel Adonia a murit. 26 După aceea, regele i‑a zis preotului Abiatar: „Du‑te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, deoarece ai purtat Chivotul DOMNULUI, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ 27 Astfel, Solomon l‑a alungat pe Abiatar din slujba de preot al DOMNULUI, împlinind cuvântul pe care DOMNUL îl rostise la Șilo despre Casa lui Eli. 28 Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul DOMNULUI și s‑a prins de coarnele altarului. 29 Regele Solomon a fost înștiințat că Ioab a fugit la Cortul DOMNULUI și că, iată, era lângă altar. Atunci Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându‑i: „Du‑te și năpustește‑te asupra lui!“ 30 Benaia a ajuns la Cortul DOMNULUI și i‑a zis lui Ioab: – Așa vorbește regele: „Ieși afară!“ Dar el a răspuns: – Nu! Vreau să mor aici. Benaia s‑a întors la rege cu acest mesaj, zicând: – Așa a vorbit Ioab și așa mi‑a răspuns. 31 Regele i‑a zis: – Fă așa cum a zis. Năpustește‑te asupra lui și apoi îngroapă‑l. Să îndepărtezi astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele pe care l‑a vărsat Ioab fără motiv. 32 DOMNUL îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i‑a lovit pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i‑a ucis cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oștirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru. 33 Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului seminței lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminței* lui, a Casei lui și a tronului său să fie pace de la DOMNUL pe vecie. 34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s‑a suit, s‑a năpustit asupra lui Ioab și l‑a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea* lui din pustie. 35 Regele l‑a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oștirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l‑a pus în locul lui Abiatar. 36 Apoi regele a trimis să‑l cheme pe Șimei și i‑a zis: – Zidește‑ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci de acolo în altă parte. 37 Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece uedul* Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău. 38 Șimei i‑a răspuns regelui: – Bine, robul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele. Astfel, Șimei a locuit multe zile la Ierusalim. 39 Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. L‑au înștiințat pe Șimei, zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt în Gat.“ 40 Atunci Șimei s‑a ridicat, și‑a înșeuat măgarul și s‑a dus la Achiș, la Gat, ca să‑și caute slujitorii. Șimei a plecat și și‑a adus slujitorii înapoi de la Gat. 41 I s‑a spus lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s‑a întors. 42 Atunci regele a trimis și l‑a chemat pe Șimei. El i‑a zis: „Oare nu te‑am pus eu să juri pe DOMNUL și nu te‑am avertizat, zicând: «În ziua în care vei pleca și te vei duce în altă parte, să știi sigur că vei muri»? Și nu mi‑ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» 43 De ce nu ți‑ai ținut jurământul făcut DOMNULUI și nu ai ascultat porunca pe care ți‑am dat‑o?“ 44 Apoi regele i‑a zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l‑ai făcut tatălui meu, David. Acum DOMNUL a întors răutatea ta asupra capului tău. 45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea DOMNULUI pe vecie.“ 46 Și regele i‑a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să‑l omoare. El a ieșit, s‑a năpustit asupra lui Șimei și l‑a omorât. Și astfel domnia s‑a întărit în mâinile lui Solomon.