Römer 11 | Noua Traducere Românească

Rămășița lui Israel

1 Atunci întreb: Și‑a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și‑a respins poporul, pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Doamne, Ți‑au omorât profeții, Ți‑au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să‑mi ia viața.“* 4 Dar ce i‑a răspuns Dumnezeu*? „Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați care nu și‑au aplecat genunchiul înaintea lui Baal*.“* 5 Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n‑ar mai fi har. 7 Ce putem spune atunci? Israel n‑a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, 8 așa cum este scris: „Dumnezeu le‑a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de azi.“* 9 Iar David spune: „Să li se prefacă masa într‑o cursă, într‑un laț, într‑o capcană* și o răsplătire pe măsură! 10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“*

Mântuirea neamurilor

11 Prin urmare, întreb: s‑au împiedicat ei ca să cadă? În niciun caz, ci, datorită alunecării* lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a‑i face pe israeliți geloși. 12 Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină*!? 13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: întrucât sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea, 14 încercând cumva să stârnesc gelozia neamului meu și să‑i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea* lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți?! 16 Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt*; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina* și rodnicia măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește‑ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Așadar, nu te îngâmfa, ci teme‑te! 21 Căci, dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine! 22 Uită‑te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat. 23 Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să‑i altoiască din nou. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într‑un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!?

Întregul Israel va fi mântuit

25 Căci nu vreau să nu știți taina* aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire,* până când va intra numărul deplin al neamurilor.* 26 Și astfel* tot Israelul va fi mântuit*, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta neevlavia* de la Iacov. 27 Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi înlătura păcatele.“* 28 În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. 29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. 30 Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s‑a arătat milă prin neascultarea acestora, 31 tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum* milă. 32 Căci Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.

Laudă lui Dumnezeu

33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! 34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?* 35 Sau cine I‑a dat mai întâi ceva, ca El să trebuiască să‑i dea înapoi?“* 36 Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

nuBibeln

Har Gud övergett Israels folk?

1 Så nu frågar jag: har då Gud stött bort sitt folk helt och hållet? Nej, inte alls! Jag är ju själv israelit, en ättling till Abraham och av Benjamins stam. 2 Gud har inte stött bort dem som han en gång utsåg till sitt eget folk. Vet ni inte vad det står i Skriften om Elia? Han anklagade Israel inför Gud: 3 ”Herre, de har dödat dina profeter och rivit ner dina altaren. Jag är den ende som är kvar, och nu vill de döda mig också.”* 4 Men vad svarade Gud honom? ”Jag har lämnat kvar åt mig sjutusen personer som aldrig har fallit ner och tillbett Baal.”* 5 På samma sätt finns det nu i vår tid en rest som Gud i sin nåd har utvalt. 6 Men om det var av nåd, då har det inget med gärningar att göra. Då skulle ju nåden inte vara nåd. 7 Alltså, det som Israel sökte så ivrigt efter uppnådde de aldrig. Bara de utvalda gjorde det. De andra blev förstockade. 8 Det står ju skrivet: ”Gud har låtit en sömnens anda drabba dem. Ända till denna dag har han hindrat deras ögon från att se och deras öron från att höra.”* 9 David säger: ”Låt deras bord bli en fälla för dem, en snara och ett straff. 10 Låt deras ögon drabbas av mörker, så att de inte ser, och deras ryggar krökas för alltid.”*

Inympade grenar

11 Så nu frågar jag igen: snubblade de för att falla? Nej, inte alls! Men på grund av deras fall har räddningen nått även andra folk, och nu är israeliterna avundsjuka på dem. 12 Och om deras fall gav världen rikedom och om deras misslyckande resulterade i rikedom för andra folk, hur mycket större rikedom ska då inte deras fullhet* ge! 13 Nu talar jag till er hedningar: som hedningarnas apostel värdesätter jag min tjänst högt. 14 Kanske kan jag få mitt eget folk att känna avund och rädda några av dem. 15 Om det att de stöttes bort innebar att världen försonades, vad ska det då betyda att de blev mottagna igen, om inte liv för de döda! 16 Om det första brödet är heligt, så är hela degen helig.* Och om roten är helig är också grenarna heliga. 17 Om några av grenarna har brutits av, och du, som är en gren från ett vilt olivträd, har blivit inympad bland de andra grenarna och får nu också del av saven som stiger upp ifrån trädets rot, 18 ska du inte börja skryta bland grenarna. Gör du det ska du veta att det är roten som bär upp dig och inte tvärtom. 19 Nu kanske du tänker: ”Men de där grenarna bröts ju av för att lämna plats åt mig.” 20 Det är sant. Men de bröts av därför att de inte trodde, och du är där därför att du tror. Var inte högfärdig, utan frukta! 21 Om Gud inte skonade de äkta grenarna, så kommer han inte heller att skona dig. 22 Här ser du alltså Guds godhet och stränghet: hans stränghet mot dem som föll, hans godhet mot dig så länge du håller dig till hans godhet. I annat fall kommer du också att skäras bort. 23 Och om de andra inte håller fast vid sin otro kommer de att inympas tillbaka, för Gud har makt att göra det. 24 Om du skars av från ett, av naturen vilt olivträd, och mot naturens ordning ympades in på ett planterat olivträd, hur mycket lättare är det då inte att ympa in de äkta grenarna igen.

Israel ska räddas

25 Syskon, jag vill att ni ska känna till denna hemlighet, så att ni inte tänker för höga tankar om er själva: En del av israeliterna är förstockade, och så kommer det att vara tills fullheten från de andra folken har kommit in. 26 Sedan ska hela Israel bli räddat. Det står ju skrivet: ”Befriaren ska komma från Sion, och han ska ta bort all ondska från Jakob. 27 Och detta är det förbund jag ingår med dem: jag ska ta bort deras synder.”* 28 När det gäller evangeliet är de Guds fiender för er skull, men samtidigt är de utvalda och älskade för förfädernas skull. 29 Gud ångrar inte sina gåvor och sin kallelse. 30 Förut var ni olydiga mot Gud, men har nu fått förbarmande genom deras olydnad. 31 Nu har de blivit olydiga, för att även de ska få barmhärtighet genom den barmhärtighet som ni får. 32 Gud lät alla människor bli fångade i sin egen olydnad, för att han skulle kunna visa förbarmande mot alla.

Lovprisning

33 Vilket djup av rikedom, vishet och kunskap hos Gud! Vem kan någonsin förstå hans beslut och hans planer? 34 ”Vem känner till hur Herren tänker? Vem kan ge honom råd? 35 Vem kan ge något till Gud, som han skulle behöva betala tillbaka?”* 36 Allting kommer ju från honom, genom honom och finns till för honom. Hans är äran i all evighet. Amen.

Römer 11 | Noua Traducere Românească nuBibeln