1M‑am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sion, și împreună cu El erau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scrise pe frunțile lor Numele Lui și Numele Tatălui Său.2Și am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape și ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l‑am auzit era ca al kitharozilor* care cântă la kitharele lor.3Ei cântau o cântare nouă înaintea tronului și înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor. Nimeni nu putea să învețe acea cântare, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe pământ.4Aceștia sunt cei care nu s‑au pângărit cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.5Și în gura lor nu s‑a găsit minciună; ei sunt fără cusur.
Mesajele celor trei îngeri
6Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veșnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminție, limbă și popor.7El spunea cu glas tare: „Fiți temători de Dumnezeu și dați‑I slavă, pentru că a sosit ceasul judecății Lui! Închinați‑vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele de apă!“8Un alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a dat să bea la toate neamurile din vinul* furiei curviei ei*!“9Un alt înger, al treilea, le‑a urmat, zicând cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei și primește un semn pe frunte sau pe mână,10va bea și el din vinul furiei lui Dumnezeu, turnat neamestecat* în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și sulf înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului.11Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei și chipului ei și cei ce primesc semnul numelui ei.“12Aici este răbdarea sfinților – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.*13Am auzit un glas din cer, zicând: „Scrie: fericiți sunt cei morți, cei care, de acum încolo, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“14Apoi m‑am uitat și iată că era un nor alb, iar pe nor ședea „cineva care era ca un fiu al omului“*. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuțită.15Un alt înger a ieșit din Templu, strigându‑i cu glas tare celui ce ședea pe nor: „Trimite secera ta și seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“16Cel ce ședea pe nor și‑a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.17Un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită.18Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieșit de la altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită, zicând: „Trimite secera ta ascuțită și culege ciorchinii de struguri ai viței pământului, pentru că strugurii ei sunt copți!“19Îngerul și‑a aruncat secera pe pământ, a cules vița pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al furiei lui Dumnezeu.20Teascul a fost călcat în picioare în afara cetății și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanță de o mie șase sute de stadii*.
nuBibeln
Lammet och de 144 000
1Sedan såg jag Lammet stå på Sions berg*, och tillsammans med Lammet de 144 000*, som hade Lammets namn och hans Faders namn skrivna på sina pannor.2Jag fick höra en röst från himlen, som lät som dånet av stora vattenmassor och som mullret av åska, eller som en hel orkester av harpor.3De sjöng en ny sång inför tronen och inför de fyra levande varelserna och de tjugofyra himmelska ledarna. Ingen kunde lära sig den sången, utom de 144 000 som hade blivit friköpta från jorden.4Det är de som inte har orenat sig med kvinnor utan är rena som jungfrur.* De följer Lammet vart det än går, för de har blivit friköpta från jordens alla människor som en första skörd åt Gud och Lammet.5Man har aldrig funnit någon lögn i deras mun, de är fläckfria.
De tre änglarna
6Efter det fick jag se en annan ängel, som flög mitt över himlen. Han hade ett evigt evangelium* att förkunna för dem som bor på jorden, för alla länder och stammar och språk och folk.7Han sa med hög röst: ”Frukta Gud och ge honom äran, för stunden har kommit då han ska döma. Tillbe honom som skapade himlen och jorden och havet och vattenkällorna.”8En andra ängel följde efter honom och sa: ”Det stora Babylon har fallit, det har fallit, det som drog med sig alla folk i drickandet av sin otukts vredesvin.”*9Sedan följde en tredje ängel som sa med hög röst: ”Den som tillber odjuret* och dess bild och tar dess märke på pannan eller på handen10måste också dricka av Guds vredes vin, som outspätt har hällts upp i Guds vredes bägare. Och han ska plågas med eld och svavel inför de heliga änglarna och Lammet.*11Röken från deras plågor ska stiga upp i all evighet, och de ska inte få någon lindring vare sig dag eller natt, alla dessa som tillber odjuret och dess bild och tar emot märket med dess namn*.12Här behövs uthållighet hos de heliga, hos dem som håller fast vid Guds bud och tron på Jesus.”13Jag hörde en röst från himlen som sa: ”Skriv: lyckliga är de döda som från och med nu dör i Herren.” ”Ja”, säger Anden, ”de ska få vila från sitt arbete, för deras gärningar följer dem.”
Skördetid på jorden
14Sedan fick jag se ett vitt moln, och på det satt någon som liknade en Människoson*. Han hade en krans av guld på sitt huvud och en vass lie i sin hand.15En ängel kom nu ut från templet och ropade med hög röst till honom som satt på molnet: ”Det är dags att skörda! Låt din lie svepa över jorden, för skörden är mogen.”16Han som satt på molnet svepte då med sin lie över jorden, och skörden på jorden samlades in.17Ännu en ängel kom ut från templet i himlen, och han hade också en vass lie.18Sedan kom en ängel ut från altaret, och han hade makt över elden. Han ropade med hög röst till ängeln som hade den vassa lien: ”Ta din lie och skär av druvklasarna från jordens vinstock, för vindruvorna är mogna.”19Då svepte ängeln med sin lie över jorden och skar av druvklasarna och kastade druvorna i Guds vredes stora vinpress.20Druvorna trampades sedan i vinpressen utanför staden.* Blod flöt därifrån så att den skulle nå upp till betslet på en häst, bort mot en 1 600 stadier* lång sträcka.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.