Psalm 95 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Psalm 95 | Noua Traducere Românească
1 Veniți să strigăm de bucurie către DOMNUL, să strigăm către Stânca mântuirii noastre! 2 Să ne înfățișăm înaintea Lui cu laude și să strigăm către El prin cântări! 3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toți dumnezeii! 4 El ține în mână adâncimile pământului, iar înălțimile munților sunt ale Lui. 5 A Lui este marea, – El a făcut‑o –, iar uscatul, mâinile Lui l‑au întocmit. 6 Veniți să ne închinăm și să ne plecăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, Creatorul nostru! 7 Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pășunii Lui, turma mâinii Sale! Astăzi, dacă auziți glasul Lui,* 8 „nu vă împietriți inimile ca la Meriba*, ca în ziua de la Masa*, în pustie, 9 unde strămoșii voștri M‑au pus la încercare*, M‑au ispitit, deși Îmi văzuseră lucrarea. 10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generație și am zis: «Ei sunt un popor care se rătăcește în inima lui. N‑au cunoscut căile Mele.» 11 Așa că am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

En uppmaning att hylla och lyda Herren

1 Kom, låt oss sjunga till HERRENS ära, jubla inför vår frälsnings klippa! 2 Kom till honom med tacksamhet! Låt oss sjunga lovsånger till honom, 3 för HERREN är en stor Gud, en stor kung över alla gudar. 4 I hans hand är jordens djup, och honom tillhör bergstopparna. 5 Hans är havet, för han har gjort det, och det torra landet, som hans händer har format. 6 Kom, låt oss tillbe, falla ner och böja knä inför HERREN, vår skapare, 7 för han är vår Gud! Vi är hans folk, fåren i hans hjord och i hans omsorg. Om ni idag hör hans röst: 8 ”Förhärda inte era hjärtan, som vid Meriva, som den där dagen i Massa i öknen, 9 där era fäder satte mig på prov, de prövade mig, fastän de hade sett mina gärningar. 10 I fyrtio år var jag förbittrad på detta släkte, och jag sa: ’Detta folk far vilse i sina hjärtan. De känner inte mina vägar.’ 11 Därför svor jag i min vrede: ’De ska aldrig komma in i min vila.’ ”