Psalm 90 | Noua Traducere Românească

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

1 Stăpâne, Tu ai fost un adăpost pentru noi din generație în generație. 2 Înainte ca să se fi născut munții, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea, din veșnicie în vecie, Tu ești Dumnezeu. 3 Tu întorci pe oameni în țărână, spunându‑le: „Întoarceți‑vă, fii ai omului!“ 4 Căci o mie de ani, în ochii Tăi, sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopții*. 5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineața. 6 Deși răsare dimineața, ea trece repede, așa încât seara este veștejită și se usucă. 7 Suntem mistuiți de mânia Ta și îngroziți de furia Ta. 8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale. 9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat. 10 Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulți dintre ei sunt* numai necaz și trudă, căci trec repede, iar noi zburăm. 11 Cine cunoaște tăria mâniei Tale și furia Ta, care este precum teama de Tine? 12 Învață‑ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înțeleaptă! 13 Întoarce‑Te, DOAMNE! Până când? Ai milă de robii Tăi! 14 Satură‑ne dimineața cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie și ne vom veseli în toate zilele noastre. 15 Înveselește‑ne pentru tot atâtea zile în care ne‑ai asuprit și pentru tot atâția ani în care am văzut nenorocirea! 16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta și măreția Ta – fiilor lor! 17 Fie peste noi bunăvoința* Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statornicește pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statornicește lucrarea mâinilor noastre!

nuBibeln

Guds evighet, människans förgänglighet

1 En bön av gudsmannen Mose. Herre, du har varit vår tillflykt från generation till generation. 2 Innan bergen föddes, innan du frambringade jorden och världen, fanns du, Gud, från evighet till evighet. 3 Du låter människan bli jord igen och säger: ”Vänd åter, människobarn!” 4 Tusen år är för dig bara som gårdagen som gick, som en enda timme i natten. 5 Du sveper bort dem, de är som en sömn om morgonen, de försvinner som gräset, 6 som växer upp på morgonen men vissnar och torkar ut innan kvällen. 7 Genom din vrede förgås vi, vi förskräcks av din vredes glöd. 8 Du lägger fram våra synder inför dig, våra hemliga synder drar du fram i ljuset. 9 Våra dagar försvinner under din vrede, vi slutar våra år med en suck. 10 Vi blir sjuttio år, kanske åttio, om krafterna räcker. Men våra flyende* år är möda och besvär. Snart har de försvunnit, och vi är borta. 11 Vem känner din vredes styrka, vem fruktar att drabbas av din förbittring?* 12 Lär oss att inse hur få våra dagar är, så att vi får visa hjärtan. 13 HERRE, kom åter! Hur länge ska detta vara? Förbarma dig över dina tjänare! 14 Mätta oss med din nåd var morgon, så att vi får sjunga och glädjas i alla våra dagar. 15 Ge oss glädje lika många dagar som du har plågat oss, lika många år som vi har sett det onda. 16 Låt dina tjänare få se dina gärningar och deras barn din härlighet. 17 Herre, vår Gud, visa oss din godhet och ge oss framgång i allt vad vi gör.

Psalm 90 | Noua Traducere Românească nuBibeln

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Guds evighet, människans förgänglighet