Psalm 74 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Psalm 74 | Noua Traducere Românească

Un maschil al lui Asaf

1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?* 2 Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o* în vechime și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale; adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit! 3 Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice, unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt! 4 Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; și‑au pus însemnele lor ca semne. 5 Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure. 6 Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă. 7 Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș; au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ! 8 Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“ Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară. 9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea! 10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul? Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău? 11 De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta? Înalț‑o de la sân și distruge! 12 Dumnezeu este Împăratul meu din vechime și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ*. 13 Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea, ai zdrobit capetele monștrilor din ape. 14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului* și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți. 15 Tu ai deschis izvoare și ueduri* și ai uscat râuri care nu seacă. 16 A Ta este ziua; a Ta este și noaptea. Tu ai rânduit luna și soarele. 17 Tu ai stabilit toate hotarele pământului; Tu ai întocmit vara și iarna. 18 Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, DOAMNE, și un popor nebun batjocorește Numele Tău. 19 Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi! 20 Ai în vedere legământul, căci locurile întunecate ale țării sunt pline de cuiburi ale violenței! 21 Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit! Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău! 22 Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza! Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun! 23 Nu uita glasul dușmanilor Tăi și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

Klagan över landets och templets förstörelse

1 Maskil. Av Asaf.* Gud, varför har du förkastat oss för evigt? Varför brinner din vrede mot fåren på dina egna ängar? 2 Kom ihåg din församling som du en gång vann åt dig, ditt folk som du friköpte till din egendom, Sions berg, din boning. 3 Styr dina steg mot de eviga ruinerna. Fienden har ödelagt allting i helgedomen. 4 Dina fiender har skränat i ditt hus och ställt upp sina egna tecken där. 5 Det var som när man slår med yxor i en tät skog. 6 De slog sönder alla snidade paneler med yxor och bräckjärn. 7 De satte eld på din helgedom, så att den brann ner till grunden. De vanhelgade ditt namns boning. 8 De sa för sig själva: ”Vi ska krossa dem helt.” De brände ner alla gudstjänstplatser i landet. 9 Vi ser inte våra tecken. Profeterna är borta. Ingen av oss vet hur länge detta varar. 10 Gud, hur länge ska fienden få håna? Ska fienden för all framtid få dra ditt namn i smutsen? 11 Varför griper du inte in utan håller tillbaka din högra hand? Dra fram den ur din mantel och förgör dem! 12 Gud, sedan urminnes tid har du varit min kung. Du kommer med räddning till jorden. 13 Med din styrka besegrade du Havet. Du klöv havsodjurens huvuden, 14 du krossade Leviatans huvuden och gav honom till mat åt öknens varelser.* 15 Du öppnade källor och strömmar, du lät starka strömmar torka ut. 16 Både dag och natt är din egendom, och du satte dit både ljuset och solen. 17 Du har satt jordens gränser, och du skapade sommaren och vintern. 18 Men HERRE, tänk på hur fienden hånar och hur dåraktigt folk föraktar ditt namn. 19 Utlämna inte din turturduva* åt dessa rovdjur, glöm inte dina hjälplösa för alltid. 20 Kom ihåg ditt förbund! Landets mörka hörn är våldets boningar. 21 Låt inte den förtryckte dra sig undan i skam, låt de fattiga och förtryckta prisa ditt namn. 22 Res dig, Gud, och försvara din sak! Tänk på hur du dagen lång hånas av dårar. 23 Ha inte överseende med dina motståndares skrik och fienders larm som ständigt hörs.