1În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!2Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.4Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu.5În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului.6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL.7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu.8Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.9Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.10Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc.11Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine.12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart.13Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața.14Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.15Timpul meu* este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!17DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!18Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.19Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului.20Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor.21Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată.22M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine.23Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.24Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.
nuBibeln
Klagan, bön om räddning
1För körledaren. En psalm av David.2Till dig, HERRE, tar jag min tillflykt, låt mig aldrig komma på skam. Befria mig i din rättfärdighet.3Lyssna till mig, skynda dig att rädda mig. Var en klippa för mig, en fästning, en borg där jag finner frälsning.4Du är min klippa och min borg. Led mig, vägled mig för ditt namns skull!5Frigör mig ur nätet som har gillrats åt mig. Du är min fästning.6I dina händer överlämnar jag min ande, för du befriar mig, HERRE, du trofaste Gud.7Jag hatar dem som tillber avgudar. Jag förtröstar på HERREN.8Jag jublar av glädje för din nåd. Du såg mitt lidande och du såg min själs ångest.9Du överlämnade mig inte åt min fiende. Du ledde mig ut i frihet.10HERRE, var nådig mot mig, för jag är i nöd, mina ögon är matta av sorg, likaså min kropp och själ.11Mitt liv försvinner i ångest och mina år i suckan, min styrka och min kropp håller på att tyna bort på grund av min skuld.12För alla mina fienders skull hånas jag, mina grannar förfärar sig* över mig, och de som ser mig på gatan flyr från mig.13Jag är lika bortglömd som en död, jag har blivit som en krossad kruka.14Jag hör mångas skvaller, skräck finns på alla håll, de går samman mot mig för att röja mig ur vägen.15Men jag förtröstar på dig, HERRE! Jag säger: ”Du är min Gud.”16Mina tider ligger i dina händer, rädda mig ur mina fienders hand, från dem som förföljer mig.17Låt ditt ansikte lysa över din tjänare! Rädda mig i din nåd!18HERRE, låt mig inte komma på skam när jag ropar till dig. Låt i stället de gudlösa få skämmas och lägga sig stilla i dödsriket,19där deras lögnaktiga läppar till sist har tystnat, dessa fräcka, som högmodigt och föraktfullt talar mot de rättfärdiga.20Stor är din godhet som du har sparat åt dem som fruktar dig och som du inför alla ger dem som tar sin tillflykt till dig.21Du gömmer dem hos dig, skyddade mot människors sammansvärjning, du förvarar dem i din hydda i trygghet mot elaka tungor.22Välsignad vare HERREN, för han visade mig sin underbara nåd i en belägrad stad.23Förskräckt tänkte jag: ”Jag är bortstött från dig.” Men du hörde mina böner, när jag ropade till dig om hjälp.24Älska HERREN, alla hans fromma. HERREN bevarar de trogna, men dem som handlar i övermod straffar han strängt.25Var starka, fatta mod, alla ni som hoppas på HERREN.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.