Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit? Ești atât de departe de izbăvirea mea și de cuvintele strigătului meu!2Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.3Dar Tu ești sfânt; Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel.4În Tine s‑au încrezut părinții noștri; ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit;5au strigat către Tine și au fost scăpați; s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine.6Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.7Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap.8„S‑a încrezut în DOMNUL! Să‑l scape El! Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“9Totuși, Tu m‑ai scos din pântec și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele.10Ți‑am fost încredințat Ție din pântec; încă din pântecul mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu.11Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape și nu am niciun ajutor!12Mă încercuiesc mulți tauri, niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.13Își deschid gura împotriva mea ca leul care sfâșie și răcnește.14Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s‑a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu.15Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipește de cerul gurii: m‑ai adus în țărâna morții.16Căci niște câini m‑au înconjurat, o ceată de răufăcători m‑a împresurat; mi‑au străpuns mâinile și picioarele.17Toate oasele aș putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc.18Și‑au împărțit hainele mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa mea.19Dar Tu, DOAMNE, nu Te îndepărta! Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!20Scapă‑mi sufletul de sabie, și viața din laba câinelui!21Izbăvește‑mă din gura leului și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns!22Voi vesti Numele Tău fraților mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării!23Cei temători de DOMNUL, lăudați‑L! Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L! Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel!24Căci El nu a disprețuit și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit. Nu Și‑a ascuns fața de acesta; l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor.25Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!26Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; cei ce Îl caută pe DOMNUL Îl vor lăuda. Să vă trăiască inima pentru totdeauna!27Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la DOMNUL. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta,28căci a DOMNULUI este domnia și El stăpânește peste neamuri!29Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să‑și păstreze viața.30O sămânță* Îi va sluji* și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul.31Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui; îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.
nuBibeln
En lidandepsalm som börjar i djupaste förtvivlan men övergår i glädje och jubel.
1För körledaren, efter ”Morgonrodnadens hind”*. En psalm av David.*2Min Gud, min Gud, varför har du övergett mig? Min räddning förblir långt borta, hur förtvivlat jag än ropar.3Min Gud, jag ropar på dagen, men du svarar inte, på natten, men jag får ingen ro,4och ändå är du den Helige, till vars tron Israels lovsång stiger.5Våra fäder satte sin tillit till dig, de förtröstade på dig, och du befriade dem.6De ropade till dig och blev räddade. De förtröstade på dig och blev aldrig besvikna.7Men jag är en mask och inte en människa, hånad av människor och föraktad av folket.8Alla som ser mig hånar mig, de hånskrattar åt mig och skakar på huvudet.9”Han förlitar ju sig på HERREN, låt nu HERREN gripa in och befria honom, eftersom han älskar honom!”10HERRE, du hjälpte mig ut ur min mors liv, du lät mig vila tryggt vid min mors bröst.11Alltsedan min födelse är jag överlämnad åt dig, sedan jag föddes har du varit min Gud.12Var inte långt borta från mig när jag är i nöd och ingen finns som hjälper.13Tjurar i mängd omger mig, Bashans tjurar omringar mig.14De kommer mot mig med öppna gap som rovlystna, rytande lejon.15Jag hälls ut som vatten, och alla mina ben är ur led. Mitt hjärta är som vax, det smälter i mitt inre.16Min styrka har torkat ihop som en lerskärva. Min tunga klibbar fast i gommen, och du lägger mig i dödens stoft.17Hundar omger mig, en hop onda män omringar mig. De har genomborrat* mina händer och fötter,18och jag kan räkna varje ben i min kropp. De ser och stirrar på mig.19De delar mina kläder mellan sig, och kastar lott om min klädnad.20HERRE, var inte så långt borta, du, min styrka, skynda dig och hjälp mig!21Rädda mig från svärdet, mitt dyrbara liv från hundarnas våld!22Rädda mig från lejonens gap och från vildoxarnas horn. Du svarar mig.*23Jag ska göra ditt namn känt för mina bröder. Jag ska prisa dig mitt i församlingen.24Ni som fruktar HERREN, prisa honom, ära honom, ni ättlingar till Jakob! Bäva för honom, Israels ätt!25Han har inte föraktat eller försmått den lidandes elände, han har inte dolt sitt ansikte för honom, utan hört hans rop om hjälp.26Från dig kommer min lovsång i den stora församlingen, jag ska uppfylla mina löften inför dem som fruktar dig.27De ödmjuka ska äta och bli mätta. De som söker HERREN ska prisa honom. Må ni få livsmod för evigt!28Hela jorden ska minnas det och återvända till HERREN, alla folk och stammar ska tillbe honom.29HERREN tillhör riket och han regerar över folken.30Jordens alla rika ska tillbe honom, böja knä inför honom, alla de som sänks ner i stoftet, de som inte kan hålla sig själva vid liv.*31De efterkommande ska också tjäna honom, och de ska få höra om Herren.32De ska komma och förkunna hans rättfärdighet för folk som ännu inte är födda, för detta har han gjort.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.