Psalm 139 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Psalm 139 | Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 DOAMNE, Tu mă cercetezi și mă cunoști! 2 Tu știi când stau jos și când mă ridic și, de departe, îmi cunoști gândurile. 3 Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul, și toate căile mi le știi îndeaproape. 4 Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă și iată că Tu, DOAMNE, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul. 5 Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte și‑Ți pui mâna peste mine. 6 O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe. 7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale? 8 Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo! 9 Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării, 10 dar și acolo mâna Ta mă conduce, și dreapta Ta mă apucă. 11 Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“, 12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina. 13 Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii; m‑ai țesut în pântecul mamei mele. 14 Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta. 15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într‑un loc ascuns, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului. 16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele. 17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! 18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. 19 Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău! Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui! 20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit! 21 Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? 22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită: pentru mine, ei sunt niște dușmani. 23 Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima, încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările! 24 Vezi dacă sunt pe o cale idolatră* și condu‑mă pe calea veșniciei*!

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

Guds allvetande och allestädes närvaro

1 För körledaren. En psalm av David. HERRE, du rannsakar mig och vet allt om mig. 2 Du vet om jag sitter eller står. Även om du är långt borta från mig vet du vad jag tänker. 3 Du granskar mig vare sig jag går eller ligger. Du vet om allt som jag företar mig. 4 Redan innan jag har ett ord på min tunga vet du, HERRE, vad jag tänker säga. 5 Du omsluter mig på alla sidor, och du håller din hand över mig. 6 Att veta detta är förunderligt för mig, mycket större än vad jag någonsin kan förstå. 7 Vart skulle jag kunna gå för din Ande? Vart skulle jag kunna fly för din närvaro? 8 Om jag far upp till himlen är du där, och om jag bäddar åt mig i dödsriket, är du där. 9 Om jag kunde ta morgonrodnadens vingar, eller gömma mig vid havets yttersta gräns, 10 kommer din hand att leda mig, din starka hand att gripa mig. 11 Om jag bad mörkret att gömma mig och ljuset omkring mig att bli natt, 12 så är inte mörkret mörkt för dig, utan natten lyser som dagen, och mörkret är ljus. 13 Du skapade organen inne i min kropp, du vävde samman mig i min mors livmoder. 14 Jag prisar dig för det förunderliga, att jag är så underbart skapad! Dina verk är förunderliga, det vet jag väl. 15 Mitt skelett var inte dolt för dig när jag formades i det tysta, när jag vävdes samman i jordens djup. 16 Du såg mig innan jag föddes. I din bok blev varje bestämd dag i mitt liv inskriven innan någon av dem började.* 17 Hur ofattbara är inte dina tankar för mig, Gud! Hur enormt är inte deras antal! 18 Om jag försökte räkna dem skulle de vara fler än sandkornen. När jag vaknar, är jag fortfarande hos dig. 19 Gud, om du ändå ville döda de gudlösa, avlägsna de blodtörstiga från mig! 20 De som talar svekfullt om dig, de som har missbrukat dina städer.* 21 HERRE, skulle jag inte hata dem som hatar dig, avsky dem som reser sig mot dig? 22 Jag hatar dem starkt, de är mina fiender. 23 Granska mig, Gud! Känn mitt innersta och pröva mig, känn mina oroliga tankar! 24 Se om min väg leder bort från dig, och led mig på den eviga vägen.