Psalm 132 | Noua Traducere Românească

O cântare de pelerinaj

1 DOAMNE, amintește‑Ți de David și de toate necazurile lui, 2 de cel ce I‑a jurat DOMNULUI, cel ce I‑a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov: 3 „Nu voi intra în cortul căminului meu, nici nu mă voi sui în așternutul patului meu, 4 nu voi da somn ochilor mei, nici ațipire pleoapelor mele, 5 până când nu voi găsi un loc pentru DOMNUL, un Lăcaș pentru Puternicul lui Iacov“. 6 „Iată, noi am auzit despre el* în Efrata și l‑am găsit pe terenurile împădurite*. 7 Să mergem la Lăcașul Lui! Să ne închinăm lângă scăunașul* Său!“ 8 Ridică‑Te, DOAMNE, și vino la locul Tău de odihnă, Tu și Chivotul tăriei Tale! 9 Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptate, iar credincioșii Tăi să strige de bucurie. 10 Datorită lui David, robul Tău, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău! 11 DOMNUL i‑a jurat lui David credincioșie; El nu Se va întoarce de la ea: „Îl voi pune pe tronul tău pe unul din rodul trupului tău. 12 Dacă fiii tăi vor ține legământul Meu și mărturiile Mele, pe care îi voi învăța, atunci chiar și fiii lor vor sta pe tronul tău pentru totdeauna“. 13 Căci DOMNUL a ales Sionul; El l‑a dorit ca locuință a Sa. 14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l‑am dorit. 15 Îi voi binecuvânta din belșug hrana și‑i voi sătura cu pâine pe cei nevoiași. 16 Îi voi îmbrăca preoții cu mântuire, iar credincioșii lui vor striga de bucurie. 17 Acolo voi face să crească un corn* lui David, îi voi pregăti o candelă unsului Meu. 18 Îi voi îmbrăca dușmanii cu rușine, dar pe fruntea lui va străluci coroana.“

nuBibeln

Davids löfte, Herrens löfte

1 En vallfartssång. 2 HERRE, kom ihåg allt lidande som David fick utstå. Han svor en ed inför HERREN, gav ett löfte inför Jakobs Mäktige: 3 ”Jag vill inte gå in i mitt hus, och jag vill inte lägga mig i min säng, 4 inte tillåta mina ögon att slutas i sömn eller mina ögonlock att tyngas av slummer, 5 förrän jag funnit en plats åt HERREN, en boning åt Jakobs Mäktige.” 6 Vi hörde om den* i Efrata och fann den på Jaars fält. 7 Låt oss gå till hans boning, falla ner inför hans fotpall. 8 Res dig, HERRE, gå till din viloplats, du och din makts ark! 9 Dina präster ska vara klädda i rättfärdighet, dina fromma ska jubla av glädje! 10 För din tjänare Davids skull, förkasta inte din smorde. 11 HERREN har svurit David en ed, som han aldrig tar tillbaka: ”Dina egna ättlingar ska jag låta sitta på din tron. 12 Om dina söner håller mitt förbund och mina befallningar som jag ger dem, ska även deras söner för alltid sitta på din tron.” 13 För HERREN har utvalt Sion, där har han velat ha sin boning. 14 ”Detta är min viloplats för evigt. Här vill jag bo, det är min önskan. 15 Jag ska välsigna Sion med riklig försörjning och mätta dess fattiga med mat. 16 Jag ska klä dess präster i frälsning, och dess fromma ska jubla av glädje. 17 Här vill jag låta ett horn* växa upp åt David; jag har satt upp en lampa åt min smorde. 18 Hans fiender ska jag klä i skam, men kronan på hans huvud ska stråla.”

Psalm 132 | Noua Traducere Românească nuBibeln

O cântare de pelerinaj

Davids löfte, Herrens löfte