Matthäus 18 | Noua Traducere Românească

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

1 În ceasul acela, ucenicii s‑au apropiat de Isus, zicând: – Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor? 2 Isus a chemat un copilaș, l‑a pus să stea în mijlocul lor 3 și le‑a zis: – Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca și copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și oricine primește în Numele Meu pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește. 6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.

Prilejuri de poticnire

7 Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de poticnire*! Căci este nevoie să vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de poticnire! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie‑le și aruncă‑le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate‑l și aruncă‑l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul Gheenei*!

Pilda despre oaia rătăcită

10 Vedeți să nu cumva să‑l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în ceruri. 11 Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce credeți? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s‑o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s‑au rătăcit! 14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre acești micuți.

Când semenul tău păcătuiește împotriva ta

15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du‑te și mustră‑l* doar între tine și el. Dacă te ascultă, l‑ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie întemeiată pe cuvântul a doi sau trei martori“*. 17 Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii*. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân* și ca un vameș. 18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.* 19 Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să‑l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în ceruri. 20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!

Pilda despre sclavul nemilostiv

21 Atunci Petru s‑a apropiat și L‑a întrebat: – Doamne, de câte ori să‑l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori? 22 Isus i‑a zis: – Eu nu‑ți zic să‑l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte*. 23 De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să‑și încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care‑i datora zece mii de talanți*. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26 Atunci sclavul, aruncându‑se la pământ, i s‑a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti tot!“ 27 Stăpânului acelui sclav i s‑a făcut milă de el, așa că l‑a lăsat și i‑a iertat datoria. 28 După ce a ieșit, sclavul acela l‑a găsit pe unul dintre confrații lui care‑i datora o sută de denari*. El l‑a înșfăcat și, în timp ce‑l strângea de gât, i‑a zis: „Plătește ce‑mi datorezi!“ 29 Atunci confratele său, aruncându‑se la pământ, l‑a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti.“ 30 Dar el n‑a vrut, ci s‑a dus și l‑a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s‑au întristat foarte tare. Ei s‑au dus și i‑au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase. 32 Atunci stăpânul lui l‑a chemat la el și i‑a zis: „Sclav rău, eu ți‑am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m‑ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai milă și tu de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“ 34 Stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria. 35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu‑l iartă din inimă pe fratele său.

nuBibeln

Jesus förklarar vem som är störst

1 Lite senare kom lärjungarna fram till Jesus och frågade vem som var störst i himmelriket. 2 Då ropade Jesus på ett barn och ställde det mitt ibland dem 3 och sa: ”Sannerligen säger jag er: om ni inte omvänder er och blir som barn, kommer ni överhuvudtaget inte in i himmelriket. 4 Den som gör sig liten som det här barnet, han är störst i himmelriket. 5 Och den som tar emot ett sådant barn i mitt namn, han tar emot mig.

Jesus varnar för förförelser

6 Men om någon förför en av dessa små som tror på mig, skulle det vara bättre för den personen att få en stor kvarnsten bunden runt halsen och att han sänktes i havets djup. 7 Ve dig världen för dina förförelser! Förförelser måste ju komma, men ve den människa som förför andra! 8 Om din hand eller fot förför dig, så hugg av den och kasta bort den. Det är bättre att gå in i livet stympad eller handikappad än att kastas i den eviga elden med både händer och fötter i behåll. 9 Och om ditt öga förför dig, så riv ut det och kasta bort det. Det är bättre att gå in i livet enögd än att kastas i elden i Gehenna med båda ögonen i behåll.* 10 Se till att ni inte föraktar någon enda av dessa små, för jag säger er att deras änglar alltid ser min Faders ansikte i himlen.*

Liknelsen om det förlorade fåret

12 Vad tror ni? Om en man har hundra får och ett har kommit bort, lämnar han inte de nittionio andra kvar bland bergen och ger sig iväg för att leta efter det som har försvunnit? 13 Och när han har hittat det, sannerligen säger jag er att han gläder sig mer över det än över de nittionio andra som aldrig kom bort. 14 På samma sätt vill inte er Fader i himlen att någon enda av dessa små ska gå förlorad.

Om en troende har handlat fel

15 Men om din nästa har begått en synd mot dig, så gå till honom enskilt och tillrättavisa honom. Lyssnar han då på dig har du vunnit tillbaka din nästa. 16 Men om han inte gör det, så hämta en eller två personer som vittnen, för det krävs två eller tre vittnen för att en sak ska avgöras.* 17 Vägrar han fortfarande att lyssna på dig, ska du ta upp fallet i församlingen. Och om han inte vill lyssna på församlingen heller, så behandla honom som en främling eller en tullindrivare. 18 Sannerligen säger jag er: allt ni binder på jorden blir bundet i himlen och allt ni löser på jorden blir löst i himlen.* 19 Jag säger er också att allt som två av er här på jorden kommer överens att be om, det ska de få av min Fader i himlen. 20 För där två eller tre samlas i mitt namn, då är jag mitt ibland dem.”

Jesus undervisar om förlåtelse

21 Då kom Petrus fram till honom och frågade: ”Herre, hur många gånger måste jag förlåta en människa som syndar mot mig? Räcker det med sju gånger?” 22 ”Nej”, svarade Jesus, ”inte sju gånger, utan sjuttio gånger sju* gånger. 23 Himmelriket är som när en kung ville ha redovisning av sina tjänare. 24 När han började granskningen visade det sig att en av dem var skyldig honom flera miljarder.* 25 Och eftersom tjänaren inte kunde betala tillbaka pengarna, befallde kungen att han skulle säljas tillsammans med sin hustru och sina barn och allt han ägde, så att skulden kunde betalas på det sättet. 26 Men mannen föll ner för kungen och bad: ’Ge mig bara lite tid, så ska jag betala alltihop.’ 27 Då kände kungen medlidande med honom och släppte honom och avskrev hans skuld. 28 Men när tjänaren gick därifrån, träffade han på en annan tjänare som var skyldig honom 100 denarer*. Och han tog struptag på honom och krävde pengarna tillbaka. 29 Hans arbetskamrat föll då ner inför honom och sa: ’Ge mig bara lite tid, så ska jag betala.’ 30 Men mannen ville inte vänta, utan gick därifrån och ordnade så att den andre tjänaren blev satt i fängelse tills hela skulden var betald. 31 När de andra tjänarna fick reda på detta blev de mycket upprörda och gick till kungen och berättade vad som hade hänt. 32 Kungen kallade då till sig tjänaren och sa: ’Din usling! Här avskrev jag denna stora skuld bara för att du bad mig om det. 33 Borde inte du ha förbarmat dig över din medtjänare på samma sätt som jag förbarmade mig över dig?’ 34 Sedan lät den uppretade kungen sina fångvaktare ta hand om mannen, tills han betalt allt han var skyldig. 35 På samma sätt ska min Fader i himlen göra med er, om ni inte av hela hjärtat förlåter era medmänniskor.”

Matthäus 18 | Noua Traducere Românească nuBibeln