1Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s‑a dus la Șehem, la frații mamei lui, și le‑a vorbit atât lor, cât și întregului clan al familiei tatălui mamei lui, zicând:2„Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor Șehemului: «Ce este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierub-Baal, sau să stăpânească peste voi un singur bărbat? Aduceți‑vă aminte că sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră!»“3Frații mamei lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor Șehemului, iar inima lor s‑a îndreptat spre Abimelek, căci își ziceau: „Este fratele nostru!“4I‑au dat lui Abimelek șaptezeci de șecheli* de argint din templul lui BAAL-BERIT*, iar acesta a plătit cu ei niște bărbați de nimic și fără căpătâi, care au mers după el.5Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra, și i‑a ucis pe o singură piatră pe frații lui, fii ai lui Ierub-Baal, șaptezeci de bărbați. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat, căci se ascunsese.6După aceea, toți locuitorii Șehemului și toți cei din Bet‑Milo s‑au strâns laolaltă și au venit să‑l facă pe Abimelek rege lângă stejarul monumentului* care este în Șehem.
Pilda lui Iotam
7Când l‑au înștiințat pe Iotam de lucrul acesta, Iotam s‑a dus și s‑a așezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo el și‑a ridicat glasul și a strigat, zicând: „Ascultați‑mă, locuitori ai Șehemului, ca și Dumnezeu să vă asculte pe voi!8Copacii au plecat să ungă un rege peste ei și i‑au zis măslinului: «Domnește peste noi!»9Dar măslinul le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu uleiul meu, prin care sunt onorați Dumnezeu și oamenii, și să merg să mă legăn peste copaci?»10Apoi copacii i‑au zis smochinului: «Vino tu și domnește peste noi!»11Dar smochinul le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu dulceața mea și roadele mele cele bune și să merg să mă legăn peste copaci?»12După aceea copacii i‑au zis viței: «Vino tu și domnește peste noi!»13Dar vița le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu mustul, care aduce bucurie lui Dumnezeu și oamenilor, și să merg să mă legăn peste copaci?»14Atunci toți copacii i‑au zis spinului: «Vino tu și domnește peste noi!»15Spinul le‑a răspuns copacilor: «Dacă vreți cu adevărat să mă ungeți ca rege al vostru, veniți și adăpostiți‑vă la umbra mea, dar dacă nu vreți, atunci să iasă foc din spin și să mistuie cedrii Libanului!»16Oare cu credincioșie și integritate ați lucrat voi când l‑ați făcut pe Abimelek rege? V‑ați purtat voi bine cu Ierub-Baal și familia lui? Și oare i‑ați făcut voi după cum merita?17Căci tatăl meu s‑a luptat pentru voi, și‑a riscat viața și v‑a eliberat din mâna lui Midian.18Dar voi v‑ați ridicat astăzi împotriva familiei tatălui meu și i‑ați ucis fiii, șaptezeci de bărbați, pe o singură piatră. Apoi l‑ați făcut rege peste locuitorii Șehemului pe Abimelek, fiul slujnicei lui, pentru că este fratele vostru.19Dacă ați lucrat astăzi cu credincioșie și integritate față de Ierub-Baal și familia lui, atunci bucurați‑vă de Abimelek și el să se bucure de voi!20Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelek și să‑i mistuie pe locuitorii Șehemului și pe cei din Bet‑Milo! Și să iasă foc din locuitorii Șehemului și din Bet‑Milo ca să‑l mistuie pe Abimelek!“21Apoi Iotam a fugit, a scăpat și s‑a dus la Beer. Și a locuit acolo, departe de fața lui Abimelek, fratele său.
Dumnezeu pune capăt răutății lui Abimelek
22Abimelek domnea peste Israel de trei ani.23Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek și locuitorii Șehemului și astfel locuitorii Șehemului l‑au trădat pe Abimelek,24pentru ca violența săvârșită față de cei șaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată, iar sângele lor să cadă astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i‑a ucis, precum și asupra locuitorilor Șehemului, care l‑au ajutat pe acesta să‑și ucidă frații.25Locuitorii Șehemului au pus la pândă pe vârfurile munților niște oameni care‑i jefuiau pe drumeții ce treceau pe lângă ei. Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta.26Gaal, fiul lui Ebed, a venit împreună cu frații lui și a trecut în Șechem. Locuitorii Șehemului s‑au încrezut în el.27El și oamenii lui au ieșit la câmp, le‑au cules viile, au pus strugurii în teasc, iar apoi au dat un ospăț. Ei au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l‑au blestemat pe Abimelek.28Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek și cine este Șehem ca să‑i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal și nu este Zebul reprezentantul lui? Este mai bine să slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl lui Șehem. De ce să‑i slujim lui Abimelek?29Ah, dacă ar pune cineva poporul acesta în mâna mea! L‑aș răsturna pe Abimelek!“ Iar despre Abimelek zicea: „Înmulțește‑ți oștirea și ieși!“30Zebul, conducătorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și s‑a aprins de mânie.31A trimis pe ascuns niște mesageri la Abimelek, zicând: „Iată că Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu frații săi au venit la Șehem și răscoală cetatea împotriva ta.32Ridică‑te noaptea împreună cu poporul care este cu tine și stai la pândă în câmp.33Apoi să te scoli dis‑de‑dimineață, înainte de răsăritul soarelui, și să te năpustești asupra cetății. Iată că Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta. Să le faci după cum vei putea.“34Abimelek și tot poporul care era cu el s‑au ridicat noaptea și s‑au pus la pândă în patru cete lângă Șehem.35Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății, Abimelek și poporul care era cu el au ieșit din ascunzătoare.36Când a zărit poporul, Gaal i‑a zis lui Zebul: – Iată un popor care se coboară de pe vârfurile munților. Zebul i‑a răspuns: – Ceea ce vezi este umbra munților, nu oameni.37Însă Gaal a zis din nou: – Iată, chiar este un popor care se coboară dinspre centrul țării, iar o ceată vine pe drumul dinspre Stejarul prezicătorilor.*38Atunci Zebul i‑a zis: – Unde îți este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să‑i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l‑ai disprețuit? Ieși acum și luptă‑te cu el!39Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Șehemului și s‑a luptat cu Abimelek.40Abimelek l‑a urmărit, dar acesta a reușit să fugă dinaintea lui. Mulți au căzut răpuși până spre intrarea porții.41Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i‑a alungat pe Gaal și pe frații lui, astfel că n‑au mai rămas în Șehem.42A doua zi, când poporul a ieșit la câmp, Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta.43Și‑a luat oamenii, i‑a împărțit în trei cete și au stat la pândă în câmp. După ce s‑a uitat și a văzut că poporul ieșise din cetate, s‑a ridicat împotriva lui și l‑a atacat.44Abimelek și cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porții cetății. Două din cete s‑au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp și i‑au ucis.45Abimelek s‑a luptat împotriva cetății toată ziua aceea. După ce a cucerit‑o, a ucis poporul care era în ea, a dărâmat cetatea și a împrăștiat sare peste ea.46Când au auzit acest lucru, toți locuitorii turnului Șehemului au intrat într‑un refugiu din templul lui EL‑BERIT*.47Abimelek a fost înștiințat că toți locuitorii turnului Șehemului s‑au adăpostit acolo.48Abimelek și tot poporul care era cu el s‑au urcat pe muntele Țalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac și a pus‑o pe umăr. Apoi le‑a zis oamenilor care erau cu el: „Ați văzut ce am făcut eu; faceți și voi la fel!“49Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă și l‑a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu și i‑au dat foc atât lui, cât și oamenilor dinăuntru. Așa au murit toți oamenii din turnul Șehemului, aproape o mie de bărbați și femei.50După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebețului, l‑a împresurat și l‑a cucerit.51În mijlocul cetății era un turn fortificat. Locuitorii cetății, bărbați și femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru și se urcaseră pe acoperișul turnului.52Abimelek a ajuns până la turn și l‑a asediat. Când s‑a apropiat de ușa turnului ca să‑i dea foc,53o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek și i‑a crăpat craniul.54Atunci el l‑a chemat repede pe cel care‑i purta armele și i‑a zis: „Scoate‑ți sabia și omoară‑mă, ca nu cumva să se zică despre mine: «L‑a ucis o femeie.»“ Slujitorul său l‑a străpuns, și el a murit.55Când oamenii lui Israel au văzut că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.56Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când și‑a ucis cei șaptezeci de frați.57Și tot răul făcut de oamenii Șehemului, Dumnezeu l‑a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.
nuBibeln
Avimelek försöker bli kung
1En dag gick Jerubbaals son Avimelek till Shekem för att tala med sina morbröder. Han talade till dem och till hela sin mors släkt:2”Gå och fråga Shekems ledare om de hellre vill ha sjuttio kungar, Jerubbaals sjuttio söner, än en enda. Tänk på mig som är av ert eget kött och blod!”3Hans morbröder gick då till de ledande männen i staden och lade fram Avimeleks förslag. De ansåg att eftersom han var deras släkting, så kunde de acceptera honom.4De gav honom sjuttio siklar silver från Baal Berits tempel och för dem anställde han en del löst folk, äventyrare som följde honom.5Han gick till sin fars hus i Ofra och dödade alla sina sjuttio halvbröder, Jerubbaals söner, på en sten, utom en, Jotam, den yngste av dem alla, som lyckades fly och gömma sig.6Därefter samlades alla invånare i Shekem och Bet Millo och utropade Avimelek till kung under eken invid minnesstenen i Shekem.7När Jotam hörde detta, ställde han sig högst uppe på berget Gerisim och ropade till dem: ”Hör på mig, Shekems invånare, så att Gud ska höra er!8En gång beslutade träden att smörja en kung över sig. Först bad de olivträdet att bli deras kung,9men det svarade: ’Skulle jag sluta att ge olivolja med vilken både Gud och människor äras för att stå och svaja över de andra träden?’10Då vände de sig till fikonträdet. ’Kan inte du bli vår kung?’11Men fikonträdet vägrade också: ’Skulle jag sluta att bära ljuvlig frukt bara för att svaja över de andra träden?’12Då tillfrågades vinstocken: ’Kan inte du regera över oss?’13Men vinstocken svarade: ’Skulle jag sluta att ge vin som gläder både gudar och människor bara för att svaja över de andra träden?’14Då vände de sig slutligen till törnbusken: ’Du kan väl bli vår kung!’15Då svarade törnbusken: ’Om det verkligen är sant att ni vill smörja mig till er kung, så kom då och ta er tillflykt under min skugga. Om ni inte gör det, ska eld komma ut ur törnbusken och bränna ner cedrarna i Libanon!’16Tänk därför efter, om ni har handlat hederligt och rätt, när ni har utropat Avimelek till kung! Är det rätt mot Jerubbaal och alla hans ättlingar? Är det vad hans gärningar förtjänat?17Min far stred för er och riskerade livet för att befria er från midjaniterna,18men ändå har ni gjort uppror mot min fars familj och avrättat hans sjuttio söner på en och samma sten. Och nu har ni utropat hans slavinnas son, Avimelek, till er kung därför att han är släkt med er.19Om ni har handlat rätt mot Jerubbaal och hans familj, då ska ni och Avimelek få glädjas över varandra.20Men om ni har handlat orätt, då ska eld komma från Avimelek och förtära invånarna i Shekem och Bet Millo och en eld från dem ska i sin tur förtära Avimelek!”21Jotam flydde och bosatte sig i Beer. Han var rädd för sin bror Avimelek.22När Avimelek härskat över israeliterna i tre år,23lät Gud fiendskap uppstå mellan Avimelek och invånarna i Shekem som avföll från honom.24Detta skedde som hämnd för våldsdådet mot Jerubbaals sjuttio söner. Deras bror Avimelek som dräpte dem och männen i Shekem som medverkade till det skulle nu få sitt straff.25Shekems män lade sig i bakhåll i bergen för de förbipasserande för att råna dem. Men någon varnade Avimelek för detta.26Samtidigt flyttade Gaal, Eveds son, in i Shekem tillsammans med sina bröder. Shekems invånare fick förtroende för honom.27De gick ut på fältet, skördade och trampade druvorna och samlades till en skördefest i avgudatemplet. De åt och drack och började uttala förbannelser över Avimelek.28”Vem är egentligen Avimelek?” frågade Gaal, Eveds son. ”Och Shekem? Varför ska vi vara hans tjänare? Är han inte Jerubbaals son och Sevul hans tillsyningsman? Nej, tjäna ättlingar till Hamor, Shekems far! Varför skulle vi tjäna Avimelek?29Om jag bara hade makt över detta folk, så skulle jag snart göra mig av med Avimelek och säga till honom: ’Samla ihop en här och kom och strid mot mig!’ ”30Men när Sevul, borgmästaren i staden fick höra vad Gaal hade sagt, blev han rasande.31Han sände i hemlighet ett meddelande till Avimelek och lät honom veta vad som höll på att hända: ”Gaal, Eveds son, och hans släktingar har flyttat till Shekem och nu försöker de få hela staden mot dig.32Kom med dina män i kväll! Göm er på fälten33och storma sedan staden på morgonen när solen går upp. När Gaal och hans män kommer ut för att strida mot dig, kan du göra vad du vill med dem!”34Avimelek och hans män bröt upp och lade sig i bakhåll på natten uppdelade i fyra grupper utanför Shekem.35På morgonen när Gaal, Eveds son, stod i stadsporten, kom Avimelek och hans män fram från sitt bakhåll.36När Gaal såg dem, ropade han till Sevul: ”Titta upp mot berget där! Det kommer folk där uppifrån.” ”Nej”, svarade Sevul. ”Det är bara skuggor av bergen som du tar för människor.”37”Jo, titta där! Det kommer folk från landets mitt”, fortsatte Gaal. ”Och där kommer andra på vägen förbi teckentydareken!”38Då sa Sevul till honom: ”Hur är det nu med alla dina stora ord? Vem var det som sa: ’Vem är egentligen Avimelek, och varför skulle vi tjäna honom?’ Här är folket du föraktade. Gå nu ut och strid mot dem!”39Gaal drog då ut med männen från Shekem och stred mot Avimelek.40Avimelek drev honom tillbaka, han flydde och det låg sårade och döda ända fram till stadsporten.41Avimelek bodde sedan kvar i Aruma, men Sevul drev ut Gaal och hans bröder ur staden och lät dem inte längre bo där.42Dagen därpå gick folket i Shekem ut på fälten. Någon hade förvarnat Avimelek om detta43och han lade sig i bakhåll med sina män som han delat upp i tre grupper. När han såg männen från staden komma ut, rusade de fram och gick till attack.44Avimelek och hans grupp stormade fram mot stadsporten och ställde sig framför den, medan de andra två grupperna attackerade och dödade dem som var på fälten.45Avimelek anföll staden hela dagen tills han intagit hela staden och dödat alla som befann sig där inne. Han jämnade den med marken och strödde salt över platsen.46När Shekemtornets invånare hörde detta, tog de sin tillflykt till fästningen* vid El Berits tempel.47Avimelek fick veta att alla Shekemtornets invånare var samlade där48och han tog sina trupper med sig upp på berget Salmon. Där tog han en yxa, högg av grenar från träden och lade dem på sina axlar. ”Skynda er nu och gör precis som jag!” sa han till sina män.49Då högg också de av var sin gren och följde efter Avimelek till staden. Där staplade de upp veden mot fästningen* och tände på. Fästningen brändes och alla Shekemtornets invånare där inne dog, över tusen personer.50Därefter anföll Avimelek staden Teves och intog den.51I staden fanns ett befäst torn. Dit flydde befolkningen, blockerade ingången och klättrade upp på taket.52Medan Avimelek anföll tornet och närmade sig dess port för att bränna tornet,53var det en kvinna på taket som kastade ner en kvarnsten. Den träffade Avimelek i huvudet och krossade hans skalle.54”Dra ditt svärd och döda mig!” ropade han till sin vapendragare. ”Ingen ska få säga att en kvinna dödade Avimelek!” Den unge mannen genomborrade då Avimelek med sitt svärd och dödade honom55och när israeliterna såg att han var död, skingrades de och gick hem igen var och en till sitt.56På detta sätt straffade Gud Avimelek för det onda han hade gjort mot sin far när han dödade sina sjuttio bröder.57Gud lät det onda som Shekems män gjort komma över dem själva. Jotams, Jerubbaals sons, förbannelse drabbade dem.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.