1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule, iar popoarele să‑și înnoiască puterea! Să se apropie și să vorbească! Să ne înfățișăm împreună la judecată!2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit, chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale? El îi dă în stăpânire neamurile și îi supune regi. Cu sabia îi preface în praf, iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.3Îi urmărește, mergând în siguranță pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.4Cine a făcut și a împlinit aceasta? Cine a chemat generațiile de la început? Eu, DOMNUL, am fost cu cei dintâi și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“5Insulele văd aceasta și se tem; marginile pământului se cutremură; ei se apropie și sosesc.6Oamenii se ajută între ei, zicându‑și: „Fii tare!“7Artizanul îl încurajează pe rafinor, iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala. El zice despre îmbinare: „Este bună!“, după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.8„Dar tu, Israel, robul Meu, tu, Iacov, pe care te‑am ales, tu, sămânță* a lui Avraam, prietenul Meu,9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate, zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!», pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări, te voi ajuta și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!11Iată, umiliți și făcuți de rușine vor fi toți cei furioși pe tine. Ca un nimic vor ajunge și vor pieri toți cei ce ți se opun.12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi, dar nu‑i vei mai găsi, fiindcă nimiciți de tot vor ajunge cei ce se luptă cu tine.13Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te apuc de mâna dreaptă și‑ți zic: «Nu te teme, Eu te voi ajuta!14Nu te teme, vierme al lui Iacov, rămășiță firavă a lui Israel! Eu Însumi te voi ajuta!», zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită, nouă și cu două rânduri de dinți! Vei treiera munții și‑i vei zdrobi, iar dealurile le vei face ca pleava.16Le vei vântura și le va lua vântul, iar vijelia le va împrăștia. Dar tu te vei bucura în DOMNUL; te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc, iar limba li se usucă de sete. Însă Eu, DOMNUL, le voi răspunde! Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor – izvoare. Voi preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat – în izvoare de apă.19În pustie voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini; în deșert voi planta laolaltă chiparoși, ulmi și pini,20pentru ca toți să vadă și să cunoască, să ia aminte și să înțeleagă că mâna DOMNULUI a făcut acestea, Sfântul lui Israel le‑a creat!“21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice DOMNUL. „Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună lucrurile care se vor întâmpla! Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt, ca să le punem la inimă și să le cunoaștem împlinirea! Sau făceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă, și vom ști că sunteți dumnezei! Faceți ceva – bine sau rău – ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nicio valoare; o urâciune este cel ce vă alege.25Am stârnit pe cineva din nord și a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul și cum calcă olarul lutul în picioare.26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»? Nimeni n‑a vestit‑o, nimeni n‑a proclamat‑o, nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!» și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.28Mă uit și nu este nimeni – nu este printre ei niciunul care să sfătuiască, niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.29Iată că toți sunt falși, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.
nuBibeln
Herren ska hjälpa Israel
1”Var tysta inför mig, ni länder bortom havet! Låt folken få ny kraft. Låt dem komma fram och tala, låt oss tillsammans komma inför rätta.2Vem har satt honom i rörelse från öster, kallat honom i rättfärdighet? Folk överlämnas åt honom, kungar underkuvas. Hans svärd gör dem till stoft, de blåser bort som agnar för hans båge.*3Han förföljer dem och drar oskadd vidare på vägar där han inte färdats tidigare.4Vem har planerat och gjort detta? Han som kallat fram människosläktena i begynnelsen, jag, HERREN, som är den förste och den siste.”5Länderna bortom havet ser på detta med skräck, hela jorden darrar. De närmar sig, de kommer samman,6den ene vill hjälpa den andre och säger till honom: ”Var stark!”7Träsnidaren uppmuntrar guldsmeden, och den som gjuter uppmuntrar den som står vid städet. Han säger om lödningen: ”Det här blir bra.” Han spikar fast avgudabilden, så att den står stadigt.8”Men du, Israel, min tjänare, du Jakob, som jag har utvalt, du Abrahams ättling, min vän,9du som jag har hämtat från jordens ände och kallat från dess mest avlägsna hörn, till dig har jag sagt: ’Du är min tjänare,’ jag har utvalt dig och ska inte stöta bort dig.10Var inte rädd, jag är med dig. Var inte ängslig, jag är din Gud. Jag ger dig styrka och hjälper dig. Jag uppehåller dig med min rättfärdighets hand.11Alla som rasar mot dig ska få blygas och stå med skam. De som står emot dig kommer att göras till intet och förgås.12Du letar efter dina motståndare men kommer inte att finna dem, de som fört krig mot dig ska omintetgöras och bli till intet.13Jag är HERREN, din Gud, jag håller dig vid handen och säger till dig: Var inte rädd. Jag hjälper dig.14Var inte rädd, du mask Jakob, du lilla Israel. Jag hjälper dig, säger HERREN, din befriare*, Israels Helige.15Jag ska göra dig till en tröskmaskin, ny och med vassa taggar. Du ska tröska bergen till grus och höjderna till agnar.16Du ska kasta upp dem i luften, och vinden ska blåsa bort dem. En stormvind ska sprida dem åt alla håll. Men du ska glädja dig i HERREN, jubla över Israels Helige.17De fattiga och lidande söker vatten, men det finns inget. Deras tungor torkar ut av törst. Men jag, HERREN, ska svara dem. Jag, Israels Gud, ska aldrig överge dem.18Jag ska låta floder rinna fram uppe på höjderna och källor av vatten springa upp i dalarna. Jag ska göra öknen vattenrik och förtorkade områden rika på källor.19I öknen ska jag plantera ceder, akacia, myrten och olivträd, jag ska sätta cypresser i ödemarken tillsammans med alm och pinje.20Så ska alla se och veta, begrunda och förstå, att det är HERREN som har gjort det, att Israels Helige har skapat det.21Lägg fram er sak, säger HERREN, presentera era argument, säger Jakobs kung.22Låt dem stiga fram och tala om för oss vad som händer, och vad som har hänt, för att vi ska kunna begrunda hur det blev. Eller berätta för oss vad som ska ske i framtiden.23Tala om för oss vad som ligger i framtiden, så att vi förstår att ni är gudar. Gör något, gott eller ont, så att vi alla kan se det och förundras.24Men ni är mindre än ingenting och kan inte göra något alls. Den som väljer er är avskyvärd.25Men jag har satt en man i rörelse från norr, han kommer från öster och åkallar mitt namn. Han trampar ner furstar som om de vore grus, så som en krukmakare knådar sin lera.26Vem har talat om detta från början, så att vi fick veta det, i förväg, så att vi kunde säga att han hade rätt? Det fanns ingen, inte en enda förutsade något, inte ett ord hördes från er.27Jag är den förste som säger till Sion: ’Se! De är här!’ Jag kommer med glädjebudskap till Jerusalem.28Jag ser mig om, men här finns ingen. Bland dessa finns ingen som har råd att ge, ingen som svarar när jag frågar.29De är värdelösa, de uträttar ingenting. Dessa beläten är bara luft och tomhet.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.