Jesaja 37 | Noua Traducere Românească

Ezechia îi cere sfat lui Isaia

1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și‑a sfâșiat hainele, s‑a acoperit cu un sac și s‑a dus la Casa DOMNULUI. 2 I‑a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, acoperiți toți cu saci. 3 Ei i‑au zis: – Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să iasă din pântec, dar nu mai este nicio putere pentru a le da naștere. 4 Poate că DOMNUL, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab‑Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a‑L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că DOMNUL, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le‑a auzit. De aceea înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“ 5 Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6 acesta le‑a zis: – Să‑i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește DOMNUL: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le‑ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M‑au blasfemiat. 7 Iată, voi pune în el un duh și astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și‑l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»“ 8 Când Rab‑Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s‑a întors și l‑a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. 9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș*, a ieșit să lupte împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta a trimis mesageri la Ezechia, zicând: 10 „Așa să‑i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu‑L lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.’ 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându‑le spre nimicire*. Vei scăpa tu oare? 12 Și‑au salvat, oare, dumnezeii neamurile pe care părinții mei le‑au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel‑Asar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvayim, al Henei sau al Ivei?»“

Rugăciunea lui Ezechia

14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit‑o. Apoi s‑a suit la Casa DOMNULUI și a întins scrisoarea înaintea DOMNULUI. 15 Ezechia s‑a rugat DOMNULUI, zicând: 16 „O, DOAMNE al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 17 DOAMNE, pleacă‑Ți urechea și ascultă! DOAMNE, deschide‑Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le‑a trimis ca să‑L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! 18 DOAMNE, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit toate țările și teritoriul lor, 19 și că le‑au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i‑au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. 20 Acum, DOAMNE, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu ești DOMNUL!“

Profeția lui Isaia asupra lui Sanherib

21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te‑ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, 22 iată care este cuvântul pe care l‑a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine. Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi.* 23 Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Împotriva Cui ți‑ai ridicat glasul? Împotriva Cui ți‑ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel! 24 Prin slujitorii tăi L‑ai batjocorit pe Stăpânul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat pe înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I‑am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns la cele mai înalte piscuri și la pădurea cea mai deasă. 25 Am săpat fântâni și am băut apă, și cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’ 26 N‑ai auzit? Eu l‑am făcut demult; din zile străvechi l‑am întocmit. Acum însă l‑am adus să se împlinească, astfel încât tu să prefaci cetățile fortificate în mormane de dărâmături. 27 Locuitorii lor sunt neputincioși, sunt înspăimântați și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească. 28 Dar Eu știu unde stai, când ieși și când intri și cât ești de furios pe Mine. 29 Pentru că te‑ai mâniat pe Mine și pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău și zăbala Mea în gura ta și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. 30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veți semăna și veți secera, veți planta vii și le veți mânca roadele. 31 Supraviețuitorii Casei lui Iuda, cei rămași, vor prinde iarăși rădăcini dedesubt și vor da rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori. Râvna DOMNULUI Oștirilor va face lucrul acesta.» 33 De aceea așa vorbește DOMNUL cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta și nu va trage nicio săgeată acolo. Nu va veni în fața ei cu vreun scut și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt. 34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice DOMNUL. 35 Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s‑o izbăvesc, de dragul Meu și de dragul lui David, robul Meu.»“; 36 Îngerul* DOMNULUI a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s‑au sculat dis‑de‑dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și‑a ridicat tabăra și a plecat. El s‑a întors la Ninive și a locuit acolo. 38 În timp ce se închina în templul zeului său NISROK*, fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l‑au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon*.

nuBibeln

Herren ska befria Jerusalem

1 När kung Hiskia fick höra detta, rev han också sönder sina kläder och klädde sig i säcktyg. Sedan gick han till HERRENS hus. 2 Han sände Eljakim, chefen för palatset, kungens sekreterare Shevna och de äldste bland prästerna, alla klädda i säcktyg, till profeten Jesaja, Amos son. 3 De sa till honom: ”Så säger Hiskia: ’Det här är en nödens, bestraffningens och skammens dag. Barnen ska födas, men det finns ingen kraft att föda. 4 Men kanske HERREN, din Gud, hör vad den assyriske befälhavaren säger, han som hans herre, den assyriske kungen, har sänt för att håna den levande Guden. HERREN, din Gud, ska nog straffa honom för dessa ord som han hört. Be därför för den rest som finns kvar!’ ” 5 När kung Hiskias tjänare kom till Jesaja 6 svarade han dem: ”Säg till er herre: Så säger HERREN: ’Var inte rädd för vad du har hört, hädelser av den assyriske kungens tjänare. 7 Se, jag ska inge honom att lyssna till ett rykte så att han återvänder till sitt eget land, och där ska jag låta honom bli dödad med svärd.’ ” 8 Den assyriske befälhavaren vände tillbaka och fann den assyriske kungen i en strid mot Livna; han hade nämligen hört att denne hade lämnat Lakish. 9 Sanherib nåddes av ett meddelande att Tirhaka, kungen av Kush, gått till anfall mot honom. Återigen skickade den assyriske kungen iväg sändebud med ett meddelande till kung Hiskia: 10 ”Så här ska ni säga till Hiskia, kungen av Juda: ’Låt inte din Gud som du förtröstar på lura dig till att tro att Jerusalem inte ska falla i den assyriske kungens händer.’ 11 Du har ju hört vad de assyriska kungarna har gjort med alla länder, hur totalt de förintat dem. Skulle du då bli räddad? 12 Blev de folk som mina förfäder förgjorde, Gosan, Harran, Resef, och Edens folk i Telassar, räddade av sina gudar? 13 Var är kungen av Hamat, kungen av Arpad och kungarna av Sefarvajim, Hena och Avva?”

Hiskias bön

14 När Hiskia hade mottagit brevet av sändebuden och läst det, gick han till HERRENS hus och bredde ut det inför HERREN 15 och bad: 16 ”Härskarornas HERRE, Israels Gud, du tronar över keruberna, du ensam är Gud och råder över alla riken på jorden. Du har gjort himmel och jord. 17 Hör, HERRE, lyssna! Öppna dina ögon, HERRE, och se! Hör hur Sanherib hädar den levande Guden i sitt brev som han har skickat. 18 Det är sant, HERRE, att kungarna i Assyrien har ödelagt alla dessa folks länder 19 och kastat deras gudar i elden. Men de var ju inga gudar utan människohänders verk av trä och sten. Därför kunde de förgöra dem. 20 HERRE, vår Gud, rädda oss ur hans makt, så att alla riken på jorden förstår att endast du är HERREN, den ende!”

Herren ska krossa Sanherib

21 Jesaja, Amos son, skickade då detta budskap till Hiskia: ”Så säger HERREN, Israels Gud: Jag har hört din bön som du har bett angående Sanherib, Assyriens kung. 22 Och det här är vad HERREN har talat mot honom: Jungfrun, dottern Sion, föraktar och hånar dig, dottern Jerusalem skakar på huvudet åt dig. 23 Vem har du hånat och smädat? Mot vem har du höjt rösten och kastat högmodiga blickar? Mot Israels Helige! 24 Genom dina tjänare har du hädat Herren. Du sa: ’Med mina många vagnar har jag bestigit bergens höjder och Libanons utkanter, huggit ner dess högsta cedrar och dess bästa cypresser. Jag har tagit mig fram till dess bortersta höjder och dess finaste skogar. 25 Jag grävde brunnar och drack deras vatten, med mina fötter torkade jag ut alla floder i Egypten.’ 26 Har du inte hört att jag bestämde detta för länge sedan, planerade det i en fjärran tid? Nu har jag låtit det inträffa, och du fick ödelägga befästa städer. 27 Deras invånare blev maktlösa, förskräckta och skamsna. De var som plantor på åkern, den spirande grönskan, som gräs på taken, som förbränns innan det växer upp. 28 Men jag vet om du står eller sitter, går ut eller kommer in och hur du rasar mot mig. 29 Därför att du rasar mot mig och ditt högmod har nått mina öron, ska jag sätta en krok i din näsa och ett betsel i din mun och leda dig tillbaka samma väg som du kom. 30 Detta ska vara tecknet för dig, Hiskia: I år ska ni få äta självvuxen säd, och nästa år det som växer därifrån. Men det tredje året ska ni så och skörda, plantera vingårdar och äta deras frukt. 31 Än en gång ska den räddade rest som är kvar av Juda slå rot och bära frukt. 32 För en rest ska komma från Jerusalem, de räddade från Sions berg. Härskarornas HERRES lidelse ska göra detta. 33 Därför säger HERREN om kungen av Assyrien: Han ska inte komma in i denna stad, inte skjuta någon pil ditin, inte gå fram i skydd av någon sköld eller bygga någon vall mot den. 34 Han ska vända tillbaka samma väg som han kom, och han ska inte komma in i denna stad, säger HERREN. 35 Jag ska försvara och rädda denna stad för min och min tjänare Davids skull.”

Jerusalem räddas och Sanherib får sitt straff

36 HERRENS ängel gick ut och dödade 185 000 man i assyriernas läger, och på morgonen låg det döda kroppar överallt. 37 Då bröt Sanherib, kungen av Assyrien, upp, vände tillbaka och stannade i Nineve. 38 En gång när han tillbad i sin gud Nisroks tempel, dödade hans söner Adrammelek och Sareser honom med svärd. De flydde sedan till Ararat, och hans son Assarhaddon blev kung efter honom.

Jesaja 37 | Noua Traducere Românească nuBibeln