1În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib*, împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit.2Împăratul Asiriei l‑a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Rab‑Șache* cu o armată puternică. El s‑a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului.3Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s‑au dus la el.4Rab‑Șache le‑a zis: – Spuneți‑i lui Ezechia: „Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta?5Eu spun că ‘sfat și putere pentru război’ sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea?6Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el.7Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în DOMNUL, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar!’»?8Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei.9Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți?10Mai mult, m‑am suit eu oare fără DOMNUL împotriva acestei țări ca s‑o distrug? DOMNUL mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“11Atunci Eliachim, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache: – Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică*, pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică*, în auzul poporului care este pe zid!12Dar Rab‑Șache a zis: – Oare, la stăpânul tău și la tine, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?13Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând: – Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei!14Așa vorbește împăratul: „Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze!15Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în DOMNUL, zicându‑vă: «Cu siguranță, DOMNUL ne va elibera; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»16Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui,17până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii.»18Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă îndrume greșit când zice: «DOMNUL ne va elibera!» Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei?19Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului? Au eliberat ei Samaria din mâna mea?20Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să elibereze Ierusalimul din mâna mea?“21Dar poporul tăcea și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“22Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
nuBibeln
Assyrien hotar Juda
1I kung Hiskias fjortonde regeringsår gick Sanherib, kungen av Assyrien, till anfall mot Judas befästa städer och intog dem.2Han sände då sin befälhavare med en väldig armé från Lakish mot kung Hiskia i Jerusalem. Där stannade befälhavaren vid Övre dammens utlopp, på vägen till Valkarfältet.3Eljakim, Hilkias son, som var chef för palatset, gick dit ut tillsammans med kungens sekreterare Shevna och kanslern Joach, Asafs son.4Då sa den assyriske befälhavaren till dem: ”Säg nu till Hiskia: Så säger den store kungen, kungen av Assyrien: ’Vad är det som gör dig så säker?’5Jag säger: ’Det är bara tomma ord att du har styrka och makt att föra krig! Vem stöder du dig på när du sätter dig upp mot mig?6Du stöder dig på Egypten, denna avbrutna vasstav, som genomborrar den hand som lutar sig mot den. Sådan är farao, kungen av Egypten, mot alla som stöder sig på honom.’7Men du kanske säger till mig: ’Vi förlitar oss på HERREN, vår Gud.’ Var det inte hans offerhöjder och altaren som Hiskia förstörde och befallde Juda och Jerusalem att bara tillbe vid detta altare?8Men ingå nu ett vad med min herre, kungen av Assyrien: Jag ger dig tvåtusen hästar om du kan skaffa ryttare till dem.9Hur skulle du kunna slå tillbaka den minsta av min herres ståthållare? Och så stöder du dig på vagnar och hästar från Egypten!10Skulle jag utan HERRENS vilja ha dragit upp till det här landet för att ödelägga det? Det var HERREN som sa till mig: ’Dra upp mot detta land och ödelägg det!’ ”11Då svarade Eljakim, Shevna och Joach den assyriske befälhavaren: ”Tala arameiska till oss, dina tjänare, för det kan vi förstå. Tala inte hebreiska, för då kommer folket på muren att höra det.”12Men befälhavaren svarade: ”Skulle det vara till dig och din herre som min herre har skickat mig för att säga detta? Är det inte till dem som sitter på muren, dem som kommer att få äta sin egen avföring och dricka sin egen urin tillsammans med er?”13Sedan stod befälhavaren upp och ropade högt på hebreiska: ”Hör här vad den store kungen, kungen av Assyrien, säger!14Så säger kungen: ’Låt inte Hiskia lura er, för han kan inte rädda er.’15Låt inte Hiskia övertala er att lita på HERREN, när han säger: HERREN kommer att rädda oss, och denna stad kommer inte att överlämnas åt kungen av Assyrien.16Hör inte på Hiskia, för så säger kungen av Assyrien: Gör upp fredligt med mig och kom ut till mig, så får var och en av er äta av sin egen vingård och sitt fikonträd och dricka vatten ur sin egen brunn,17tills jag kommer och hämtar er till ett land som är likt ert eget, ett land som ger säd och vin, ett land där det finns mat och vingårdar.18Låt inte Hiskia lura er när han säger att HERREN ska befria er! Har någonsin något annat lands gudar befriat sitt land ur den assyriske kungens makt?19Var är Hamats och Arpads gudar? Och var är Sefarvajims gudar? Har de kunnat rädda Samaria ur min hand?20Vilken av dessa länders alla gudar har kunnat rädda sitt land från min makt? Skulle HERREN då kunna rädda Jerusalem ur min makt?”21Men de stod tyst och svarade inte med ett ord, för kungen hade gett dem order om att inte svara honom.22Eljakim, Hilkias son, som var chef för palatset, kungens sekreterare Shevna, och kanslern Joach, Asafs son, kom till Hiskia med sönderrivna kläder och talade om för honom vad befälhavaren hade sagt.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.