Josua 9 | Noua Traducere Românească

Înșelătoria ghivoniților

1 Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă*, pe întreaga coastă a Mării cea Mare* până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2 s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel. 3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4 s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5 Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată. 6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel: – Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi! 7 Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților: – Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi? 8 Ei i‑au zis lui Iosua: – Suntem robii tăi! Iosua i‑a întrebat: – Cine sunteți și de unde veniți? 9 Ei i‑au răspuns: – Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui DOMNULUI, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11 Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“ 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi. 14 Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe DOMNUL. 15 Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta. 16 La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17 Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18 Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor. 19 Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20 Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“ 21 Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.* 22 Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis: – De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru? 23 Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu. 24 Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând: – Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce DOMNUL, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.* 26 Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis. 27 Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul DOMNULUI; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.

nuBibeln

Josua anfaller kungarna i söder

1 När kungarna på västra sidan om Jordan, i bergsbygden, i Låglandet och utmed Medelhavskusten, så långt upp som till Libanon, hettiterna, amoréerna, kanaanéerna, perisséerna, hivéerna och jevuséerna hörde vad som hänt, 2 slöt de sig samman för att strida mot Josua och Israel.

Givons invånare lurar Josua

3 Men när invånarna i Givon hörde vad Josua hade gjort med Jeriko och Aj, 4 beslöt de att försöka rädda sig med list. De skickade iväg sändebud till Josua med åsnor lastade med gamla säckar, utslitna, spruckna och lappade vinsäckar. 5 Sändebuden tog på sig slitna, lagade sandaler och gamla, utslitna kläder. Deras färdkost var torrt och smuligt bröd. 6 När de kom fram till lägret i Gilgal, sa de till Josua och männen i Israel: ”Vi kommer från ett avlägset land. Slut förbund med oss!” 7 ”Hur ska vi kunna veta att ni inte bor här i närheten?” svarade israeliterna hivéerna. ”Hur ska vi då kunna sluta något förbund med er?” 8 ”Vi är dina tjänare”, svarade de. ”Men vad är ni då för ena?” frågade Josua. ”Var kommer ni ifrån?” 9 ”Vi, dina tjänare, kommer från ett land mycket långt borta”, fortsatte de. ”Vi har hört talas om HERRENS, er Guds, makt och om allt han gjorde i Egypten 10 och vad han gjorde med de amoreiska kungarna på andra sidan Jordan, Sichon, kungen i Heshbon, och Og, Bashans kung, som regerade i staden Ashtarot. 11 Därför sa de äldste och folket till oss: ’Förbered er för en lång resa och gå till israeliterna och säg att vi är beredda att bli deras tjänare och ingå förbund med dem.’ 12 Det här brödet var varmt och kom direkt ur ugnen när vi gav oss iväg, men som ni ser är det nu torrt och smuligt. 13 De här vinsäckarna var nya när vi fyllde dem, men nu är de gamla och spruckna och våra kläder och skor har hunnit bli utslitna under vår långa resa.” 14 Männen tog då av deras mat* och brydde sig inte om att fråga HERREN. 15 Josua slöt ett fredsförbund med dem där han lovade att de skulle få leva och ledarna i menigheten bekräftade det med en ed. 16 Tre dagar efter att de slutit förbund kom det fram att männen i själva verket var givoniter, nära grannar* till Israel. 17 Israeliterna drog då omedelbart iväg och nådde efter tre dagar fram till deras städer, Givon, Kefira, Beerot och Kirjat-Jearim. 18 Men på grund av den ed som Israels ledare hade avlagt inför HERREN, Israels Gud, kunde de inte anfalla städerna. Israeliterna klagade högljutt på sina ledare, 19 men deras ledare svarade: ”Vi har avlagt en ed inför HERREN att vi inte ska anfalla dem och det löftet måste vi hålla. 20 Vi måste låta dem få leva, för om vi bryter eden, kommer HERRENS vrede över oss.” 21 De fortsatte: ”Låt dem leva, men de får hugga ved och bära vatten åt hela menigheten.” Det blev som ledarna lovat dem. 22 Josua sammankallade deras ledande män och frågade: ”Varför ljög ni för oss och påstod att ni bodde långt borta i ett avlägset land när ni bor här alldeles intill oss? 23 Nu kommer en förbannelse att vila över er. Från den här stunden ska ni alltid tjäna som slavar som hugger ved och bär vatten i tjänst för min Guds hus.” 24 ”Vi, dina tjänare, hade fått reda på att HERREN, din Gud, sagt till sin tjänare Mose att han skulle ge detta land åt er och utrota alla som bor här”, svarade de. ”Vi var rädda för våra liv, det var därför vi gjorde så här. 25 Men nu är vi helt i dina händer och du kan göra med oss vad du vill.” 26 Josua tillät inte israeliterna att döda dem, 27 utan de fick bli vedhuggare och vattenbärare åt menigheten och vid HERRENS altare på den plats HERREN skulle välja ut. Detta är fortfarande deras uppgift.*

Josua 9 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Înșelătoria ghivoniților

Josua anfaller kungarna i söder

Givons invånare lurar Josua