Trimiterea cercetașilor la Ierihon, în casa lui Rahab
1După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Șitim, doi cercetași, zicând: „Duceți‑vă să cercetați țara și mai ales Ierihonul!“ Ei au plecat și au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându‑se acolo.2Regelui Ierihonului i s‑a zis: „Iată că niște bărbați dintre fiii lui Israel au venit aici, în timpul nopții, ca să cerceteze țara.“3Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab: – Scoate‑i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze întreaga țară!4Femeia însă îi luase pe cei doi bărbați și‑i ascunsese. Ea a răspuns: – Este adevărat că acei bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt.5Când s‑a făcut noapte și poarta urma să fie închisă, bărbații au ieșit și nu știu unde s‑au dus. Urmăriți‑i repede și îi veți ajunge!6Ea îi urcase pe acoperiș și îi ascunsese printre snopii de in pe care‑i avea întinși pe acoperiș.7Ei i‑au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au ieșit urmăritorii, poarta s‑a închis în urma lor.8Înainte să se culce cercetașii, Rahab s‑a urcat la ei pe acoperiș.9Ea le‑a zis bărbaților: – Știu că DOMNUL v‑a dat țara aceasta. Din cauza voastră a căzut groaza peste noi, iar locuitorii țării sunt topiți de frică.10Am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, DOMNUL a secat înaintea voastră apele Mării Roșii* și am aflat ce le‑ați făcut lui Sihon și lui Og, cei doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, pe care i‑ați dat spre nimicire*.11Când am auzit lucrurile acestea, ni s‑au înmuiat inimile și fiecare om și‑a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ!12Acum deci, vă rog, jurați‑mi pe DOMNUL că veți arăta față de familia tatălui meu, aceeași bunătate pe care și eu am avut‑o față de voi. Dați‑mi un semn demn de încredere13că‑i veți lăsa în viață pe tatăl meu, mama mea, frații mei și surorile mele împreună cu tot ce au și că ne veți scăpa sufletele de la moarte.14Bărbații i‑au răspuns: – Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, dacă nu ne vei trăda. Iar atunci când DOMNUL ne va da țara, ne vom purta cu tine cu îndurare și credincioșie.15Ea i‑a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era parte din zid, ea locuind chiar în zid.16Apoi le‑a zis: – Mergeți spre munte, ca să nu vă întâlniți cu cei care vă urmăresc, și ascundeți‑vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veți putea să vă continuați drumul.17Bărbații i‑au spus: – Noi vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‑ai pus să‑l facem,18dacă atunci când vom intra în țară nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne‑ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta și pe frații tăi, toată familia ta.19Dacă cineva va ieși afară, dincolo de porțile casei tale, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va cădea asupra capului nostru.20Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‑ai pus să‑l facem.21Ea le‑a răspuns: – Să fie precum ați spus! Apoi i‑a trimis, și ei au plecat, iar ea a legat frânghia cărămizie de fereastră.22Ei s‑au dus și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s‑au întors cei care îi urmăreau și care îi căutaseră de‑a lungul întregului drum fără să‑i găsească.23Apoi cei doi bărbați s‑au întors, au coborât muntele și au traversat Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‑au istorisit tot ce li s‑a întâmplat.24Ei i‑au spus lui Iosua: „Într-adevăr, DOMNUL a dat în mâinile noastre întreaga țară și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră!“
nuBibeln
Rachav gömmer två män i sitt hus
1I hemlighet sände Josua ut två spioner från Shittim. De skulle ta sig över floden och undersöka hur det såg ut på andra sidan och särskilt i Jeriko. De kom till ett hus där en prostituerad kvinna som hette Rachav bodde och tänkte stanna där över natten.2Men kungen i Jeriko hade blivit informerad om att några israeliter hade kommit dit för att spionera på landet.3Han sände därför bud till Rachav och lät säga: ”Lämna ut männen som kom till ditt hus, för de är spioner som har blivit hitskickade för att utforska landet.”4Rachav gömde då männen och förklarade sedan: ”De var här för ett litet tag sedan, men jag visste inte var de kom ifrån.5De lämnade staden när det blev mörkt just som stadsportarna skulle stängas och jag vet inte vart de tog vägen. Om ni skyndar er kan ni nog hinna ifatt dem!”6I själva verket hade hon gömt dem uppe på taket under en hög med linhalm som var utlagd på tork.7Kungens män började genast leta efter dem och gav sig iväg bort mot Jordan och vadställena och så fort förföljarna lämnat staden, stängde man till stadsportarna.8Innan de båda männen hade slagit sig till ro för natten, gick Rachav upp till dem på taket.9”Jag förstår att HERREN tänker ge er detta land”, sa hon till dem. ”Vi är alla rädda för er. Allt mod försvinner hos dem som bor här i landet.10Vi har nämligen hört hur HERREN torkade bort vattnen till en väg genom Sävhavet åt er när ni lämnade Egypten. Vi vet också vad ni gjorde med kungarna Sichon och Og, de båda amoreiska kungarna på östra sidan Jordan, hur ni vigde dem åt förintelse.11Inte undra på att vi är skräckslagna! När man hör sådana saker har man inte så mycket mod kvar. För HERREN, er Gud, är Gud över både himmel och jord.12Svär nu vid HERREN att ni visar godhet mot mig och min familj när nu jag har visat godhet mot er. Ge mig ett tecken på det!13Låt min far och mor, mina bröder och systrar och deras familjer få leva!”14Männen svarade: ”Vi svarar för er med våra egna liv, om du inte förråder oss. När HERREN ger oss landet, ska vi visa er godhet och trohet.”15Hon firade sedan ner männen genom fönstret med ett rep, för hon bodde i ett hus som var inmurat i stadsmuren.16”Fly upp i bergen”, sa hon till dem. ”Håll er gömda där för förföljarna i tre dagar tills de har kommit tillbaka. Sedan kan ni fortsätta.”17Männen sa till henne: ”Vår ed är inte bindande18om du inte låter det här röda snöret hänga ner från fönstret som du släppte oss ner igenom när vi kommer in i landet. Se till att dina föräldrar och syskon och hela din familj befinner sig inne i huset!19Om någon ger sig ut på gatan, tar han själv ansvaret för sitt liv och då kan vi inte ansvara för vad som händer, men om någon som finns i ditt hus dödas eller skadas är skulden vår.20Om du å andra sidan förråder oss är vi inte längre bundna vid vårt löfte.”21”Jag ska göra precis som ni säger”, svarade hon och sände iväg dem. Sedan knöt hon fast det röda snöret i fönstret.22Männen gick upp i bergen och stannade där i tre dagar, tills förföljarna hade återvänt till staden. De hade letat efter männen överallt utmed vägarna utan framgång.23Då vandrade de båda männen ner igen från bergen, gick över floden och kom till Josua, Nuns son, för att rapportera vad som hänt.24”Det är uppenbart att HERREN kommer att ge oss hela landet”, förklarade de. ”Alla där borta är dödsförskräckta för oss.”
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.