Johannes 8 | Noua Traducere Românească

Femeia prinsă în adulter

1 Isus S‑a dus spre Muntele Măslinilor. 2 Dis‑de‑dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. Isus S‑a așezat și a început să‑i învețe. 3 Cărturarii* și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus‑o să stea în mijlocul lor. 4 Ei I‑au zis: – Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne‑a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei.* Tu deci ce zici? 6 Spuneau lucrul acesta ca să‑L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să‑L acuze. Isus însă S‑a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Cum ei continuau să‑L întrebe, El S‑a ridicat și le‑a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea! 8 Apoi S‑a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ. 9 Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 Isus S‑a ridicat și a întrebat‑o: – Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te‑a condamnat? 11 Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne! Isus i‑a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du‑te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!

Veridicitatea mărturiei lui Isus

12 Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții. 13 Fariseii I‑au zis: – Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată. 14 Isus a răspuns și le‑a zis: – Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. 15 Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M‑a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.* 18 Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M‑a trimis. 19 Atunci ei L‑au întrebat: – Unde este Tatăl Tău? Isus a răspuns: – Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu. 20 Aceste cuvinte le‑a spus în vistierie*, în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L‑a arestat nimeni, pentru că încă nu‑I sosise ceasul. 21 El le‑a zis iarăși: – Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 22 Atunci iudeii au zis: – Doar n‑o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“? 23 El le‑a zis: – Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt*, veți muri în păcatele voastre. 25 Ei L‑au întrebat: – Cine ești Tu? Isus le‑a răspuns: – Ceea ce vă tot spun de la început. 26 Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii. 27 Ei nu și‑au dat seama că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus le‑a zis: – Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M‑a învățat Tatăl. 29 Iar Cel Ce M‑a trimis este cu Mine. El nu M‑a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce Îi este plăcut. 30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam

31 Atunci Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera. 33 Ei I‑au răspuns: – Suntem sămânța lui Avraam și niciodată n‑am slujit ca sclavi nimănui. Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?! 34 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcatul* este sclav al păcatului. 35 Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci. 36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la* Tatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru*. 39 Ei au răspuns și I‑au zis: – Tatăl nostru este Avraam! Isus le‑a zis: – Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face* faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercați să Mă omorâți pe Mine, un Om Care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut. 41 Voi faceți deci faptele tatălui vostru. Atunci I‑au zis: – Noi nu suntem născuți din curvie*. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu! 42 Isus le‑a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M‑ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44 Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n‑a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii*! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47 Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

Isus este înainte de Avraam

48 Iudeii au răspuns și I‑au zis: – Nu zicem noi bine că ești samaritean* și că ai demon?! 49 Isus a răspuns: – Eu nu am demon, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți pe Mine. 50 Totuși, Eu nu caut slava Mea; este Unul Care o caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea! 52 Atunci iudeii I‑au zis: – Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“ 53 Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?! 54 Isus a răspuns: – Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deși nu‑L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu‑L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s‑a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; și a văzut‑o și s‑a bucurat. 57 Atunci iudeii I‑au zis: – N‑ai nici cincizeci de ani și l‑ai văzut pe Avraam?! 58 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt*! 59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu.

nuBibeln

1 Men Jesus gick ut till Olivberget. 2 Tidigt nästa morgon var han tillbaka i templet, och snart samlades allt folket omkring honom. Han satte sig då ner för att undervisa dem. 3 Men då kom de skriftlärda och fariseerna med en kvinna som hade tagits på bar gärning när hon var otrogen mot sin man. De ställde henne framför honom, 4 och sa: ”Mästare, den här kvinnan togs på bar gärning när hon var otrogen mot sin man. 5 Moses lag säger att sådana ska stenas. Vad anser du?” 6 De sa så, då de egentligen var ute efter att få honom att säga något som de kunde anklaga honom för, men Jesus böjde sig bara ner och skrev* på marken med fingret. 7 När de fortsatte att kräva ett svar, såg han till slut upp och sa: ”Den av er som är utan synd ska kasta den första stenen på henne.” 8 Sedan böjde han sig ner igen och fortsatte att skriva på marken. 9 När de hörde det gick de bort, en efter en, de äldsta först. Till sist var det bara kvinnan som stod kvar framför Jesus. 10 Då såg Jesus upp och sa till henne: ”Kvinna, vart tog de vägen? Var det ingen som dömde dig?” 11 ”Nej, Herre”, svarade hon. Då sa Jesus: ”Jag tänker inte heller döma dig. Gå nu, men synda inte mer.”]*

Jesus är världens ljus

12 Sedan talade Jesus till dem och sa: ”Jag är världens ljus. Den som följer mig behöver inte vandra i mörkret utan har livets ljus.” 13 Fariseerna sa då: ”Nu vittnar du om dig själv. Ditt vittnesbörd är inte trovärdigt.” 14 Men Jesus svarade dem: ”Även om jag vittnar om mig själv, är mitt vittnesbörd trovärdigt, för jag vet varifrån jag kommer och vart jag är på väg. Men ni vet inte varifrån jag kommer och vart jag är på väg. 15 Ni dömer på människors vis, men jag dömer ingen. 16 Men om jag dömer, så är min dom rätt, eftersom jag inte är ensam. Han som har sänt mig är med mig. 17 I er egen lag står det ju att två personers vittnesbörd är trovärdigt. 18 Jag vittnar om mig själv, och också min Fader som har sänt mig vittnar om mig.” 19 ”Var är din fader?” frågade de då. Jesus svarade: ”Ni känner varken mig eller min Fader. Om ni kände mig skulle ni känna honom också.” 20 Detta sa Jesus, när han undervisade i templet. Det hände vid kammaren, där offerkistorna stod. Men ingen grep honom, eftersom hans stund ännu inte hade kommit.

Jesus varnar judarna

21 Sedan sa Jesus till dem: ”Jag går bort, och ni kommer att söka efter mig, men ni ska dö i er synd. Dit jag går, kan ni inte komma.” 22 Judarna sa då: ”Tänker han begå självmord, eftersom han säger: ’Dit jag går, kan ni inte komma’?” 23 Men Jesus sa till dem: ”Ni kommer nerifrån, och jag kommer uppifrån. Ni tillhör den här världen, men jag tillhör den inte. 24 Det var därför jag sa att ni ska dö i era synder, för om ni inte tror att jag är den jag är,* då dör ni i era synder.” 25 ”Vem är du då?”, frågade de. Han svarade: ”Jag är den som jag från början har sagt. 26 Jag har mycket att säga om er och mycket att döma er för. Han som har sänt mig är trovärdig, och vad jag har hört av honom talar jag till världen.” 27 Men de förstod fortfarande inte att han talade med dem om sin Fader. 28 Då sa Jesus: ”När ni har lyft upp* Människosonen, kommer ni att förstå att jag är den jag är* och att jag aldrig gör något av mig själv utan bara talar det som min Fader har lärt mig. 29 Och han som har sänt mig är med mig. Han lämnar mig inte ensam, för jag gör alltid det som han vill.” 30 När Jesus sa detta, var det många som började tro på honom.

Abrahams barn eller djävulens?

31 Jesus sa då till de judar som trodde på honom: ”Om ni håller er till mina ord, är ni verkligen mina lärjungar. 32 Ni ska lära känna sanningen och sanningen ska göra er fria.” 33 Men de sa: ”Vi härstammar från Abraham och har aldrig varit slavar under någon. Hur kan du då säga att vi ska bli fria?” 34 Jesus svarade: ”Ja, sannerligen säger jag er: var och en som syndar är slav under synden. 35 En slav stannar inte i huset för alltid, men en son stannar för alltid. 36 Så om Sonen gör er fria, då blir ni verkligen fria. 37 Jag vet att ni härstammar från Abraham. Men ändå försöker ni döda mig, eftersom mitt ord inte har nått in i er. 38 Jag berättar för er vad jag har sett hos min Fader, och ni gör vad ni har hört från er far.” 39 ”Vi har Abraham till far”, svarade de då. Jesus sa: ”Om ni var Abrahams barn skulle ni göra vad Abraham gjorde.* 40 Men nu försöker ni istället döda mig, mannen som har talat till er sanningen som jag har hört från Gud. Så gjorde inte Abraham. 41 Ni gör vad er far gjorde.” De svarade: ”Vi är inte födda utom äktenskapet. Vår far är Gud själv.” 42 Men Jesus sa till dem: ”Om Gud var er far, skulle ni älska mig, för jag har utgått och kommit från Gud. Jag har inte kommit av mig själv, utan han har sänt mig. 43 Varför förstår ni inte vad jag säger? Jo, därför att ni inte kan lyssna till mitt ord. 44 Ni är barn till djävulen, och ni vill göra det som er far vill. Han var en mördare från början och har aldrig hållit sig till något som är sant, för i honom finns inget sant. När han ljuger talar han sitt eget språk, för han är en lögnare och far till alla lögner. 45 Men jag talar sanning, och därför tror ni inte på mig. 46 Finns det någon av er som kan bevisa att jag har syndat? Varför tror ni inte på mig, trots att jag talar sanning? 47 Men den som är av Gud lyssnar till Guds ord. Ni lyssnar inte, därför att ni inte är av Gud.”

Jesus och Abraham

48 Judarna svarade: ”Du är inget annat än en samarier* som är besatt av en ond ande!” 49 Men Jesus svarade: ”Nej, jag är inte besatt. Jag ärar min Fader, men ni hånar mig. 50 Jag söker inte min egen ära, men det finns en som söker, och det är han som dömer. 51 Ja, sannerligen säger jag er: den som håller mitt ord ska aldrig i evighet dö.” 52 Då sa judarna: ”Nu vet vi att du är besatt av en ond ande. Abraham dog, så också profeterna. Och så säger du att den som håller ditt ord aldrig i evighet ska dö! 53 Du menar alltså att du är större än vår förfader Abraham? Han dog, så också profeterna. Vem tror du att du är?” 54 Då svarade Jesus: ”Om jag förhärligar mig själv, så betyder min härlighet ingenting. Men det är min Fader som förhärligar mig, han som ni påstår är er Gud. 55 Ändå känner ni honom inte, men jag känner honom. Om jag sa att jag inte känner honom, skulle jag vara en lögnare som ni. Men jag känner honom och håller hans ord. 56 Er far Abraham gladde sig åt att få se min dag. Och han fick se den och blev glad.” 57 Judarna sa: ”Du är inte ens femtio år, hur skulle du ha kunnat se Abraham?” 58 Jesus svarade: ”Ja, sannerligen säger jag er: jag är* – redan innan Abraham ens var född.” 59 Då tog de upp stenar för att kasta på honom, men Jesus försvann därifrån och lämnade templet.

Johannes 8 | Noua Traducere Românească nuBibeln