Johannes 12 | Noua Traducere Românească

Ungerea lui Isus la Betania

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2 Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă* cu El. 3 Maria a luat o litră* de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului. 4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis: 5 – De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari*, iar banii să fi fost dați săracilor? 6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea. 7 Atunci Isus a zis: – Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru* ziua înmormântării Mele. 8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 9 O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți. 10 Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11 pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12 În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana!* Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,* Împăratul lui Israel!“ 14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris: 15 „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că Împăratul tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.“* 16 Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17 Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18 Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbește despre moartea Sa

20 Erau și niște greci* printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus. 23 Isus le‑a răspuns, zicând: – A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște* viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, proslăvește‑Ți Numele! Atunci a venit din cer un glas care a zis: – L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou. 29 Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: – I‑a vorbit un înger! 30 Isus a răspuns și a zis: – Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32 Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți. 33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară. 34 Atunci mulțimea I‑a răspuns: – Noi am auzit din Lege* despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului? 35 Isus le‑a zis: – Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii. După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor

37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“* 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le‑a orbit ochii și le‑a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“* 41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.* 42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta*, ca să nu fie excluși din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime. 47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“

nuBibeln

Maria i Betania smörjer Jesus fötter med dyrbar olja

1 Sex dagar före påsken kom Jesus till Betania, där Lasaros bodde, han som Jesus hade uppväckt från de döda. 2 Man ordnade där en festmåltid för honom. Marta serverade, och Lasaros var en av dem som åt tillsammans med Jesus vid bordet. 3 Då tog Maria en flaska* välluktande, dyrbar äkta nardusolja och smorde Jesus fötter och torkade dem med sitt hår. Och hela huset fylldes av doften från oljan. 4 Men Judas Iskariot, den av lärjungarna som senare skulle förråda honom, sa då: 5 ”Varför sålde man inte den här oljan för trehundra denarer och gav pengarna till de fattiga?”* 6 Detta sa han inte för att han brydde sig om de fattiga, utan därför att han var en tjuv. Han skötte om kassan och brukade ta pengar därifrån. 7 Men Jesus svarade: ”Lämna henne ifred! Hon sparade den här oljan för min begravning. 8 De fattiga kommer ni alltid att ha ibland er, men mig har ni inte alltid.” 9 När en stor mängd judar fick höra att Jesus var där, kom de dit för att träffa honom och också för att se Lasaros, som han hade uppväckt från de döda. 10 Översteprästerna bestämde sig då för att döda Lasaros också, 11 eftersom fler och fler judar lämnade dem och istället började tro på Jesus.

Jesus rider in i Jerusalem på en åsna

12 Nästa dag fick en stor folkmassa som kommit till högtiden höra att Jesus var på väg till Jerusalem, 13 och de tog palmkvistar och gick ut för att möta honom. De ropade: ”Hosianna!*” ”Välsignad är han som kommer i Herrens namn!*” ”Israels kung!” 14 Jesus fick tag på en ung åsna och satte sig på den, som det står skrivet: 15 ”Var inte rädd, dotter Sion*. Se, din kung kommer, ridande på ett åsneföl.”* 16 Lärjungarna förstod först inte detta. Men när Jesus hade förhärligats, kom de ihåg att så som det stod skrivet om honom, så hade det gjorts med honom. 17 Alla de som hade varit med när Jesus kallade ut Lasaros ur graven och uppväckte honom från de döda vittnade om detta. 18 Därför var det så många som gick ut för att möta honom, när de hörde att han hade gjort detta tecken. 19 Men fariseerna sa till varandra: ”Ni ser att ingenting hjälper! Hela världen följer ju efter honom!”

Jesus förklarar varför han måste dö

20 Bland dem som hade kommit till högtiden för att tillbe fanns det också några greker. 21 De kom till Filippos, han som var från Betsaida i Galileen, och sa: ”Herre, vi skulle vilja träffa Jesus.” 22 Filippos gick då och talade om detta för Andreas, och tillsammans gick de och berättade det för Jesus. 23 Men Jesus svarade dem: ”Den stund har nu kommit då Människosonen ska förhärligas. 24 Ja, sannerligen säger jag er: om ett vetekorn inte faller i jorden och dör, förblir det ett ensamt korn, men om det dör ger det en stor skörd. 25 Den som älskar sitt liv ska förlora det, men den som hatar sitt liv här i världen, han ska bevara det och få evigt liv. 26 Om någon vill tjäna mig, ska han följa mig, och där jag är, där ska också min tjänare vara. Om någon tjänar mig, ska han bli ärad av min Fader. 27 Just nu är jag fylld av ångest. Ska jag be: ’Fader, rädda mig från denna stund’? Ändå är det för den stunden jag har kommit. 28 Fader, förhärliga ditt namn!” Då hördes en röst från himlen: ”Jag har redan förhärligat det och ska förhärliga det igen.” 29 När folket som stod där hörde det sa de att det var åskan, medan andra sa att en ängel hade talat till honom. 30 Men Jesus sa: ”Rösten hördes för er skull, inte för min. 31 Domen faller nu över den här världen, nu ska den här världens härskare kastas ut. 32 Och när jag har lyfts upp* från jorden ska jag dra alla till mig.” 33 Detta sa han för att göra klart för dem hur han skulle dö. 34 Då sa folket till honom: ”Vi har fått lära oss i lagen* att Messias ska stanna för evigt. Hur kan du nu säga att Messias ska lyftas upp? Vem är Människosonen?” 35 Jesus svarade: ”Ljuset ska finnas hos er bara en kort tid till. Vandra medan ni har ljuset, så att inte mörkret får makt över er. Den som vandrar i mörker vet inte vart han går. 36 Tro på ljuset, medan ni fortfarande har ljuset, så ska ni bli ljusets barn.” Sedan Jesus hade sagt detta gick han bort och gömde sig för dem.

Folket vill inte tro på Jesus

37 Trots alla tecken Jesus hade gjort inför dem, trodde de inte på honom. 38 Så gick det i uppfyllelse som profeten Jesaja sagt: ”Herre, vem trodde på vårt budskap, och för vem har Herren uppenbarat sin makt?”* 39 De kunde helt enkelt inte tro, för Jesaja säger också: 40 ”Han har förblindat deras ögon och gjort deras hjärtan hårda, så att de inte kan se med sina ögon och förstå i sitt hjärta och inte vända om och bli botade av mig.”* 41 Detta sa Jesaja eftersom han såg hans härlighet*, och det var om honom han talade. 42 Ändå fanns det många, till och med i det judiska rådet, som trodde på Jesus, men med tanke på fariseerna vågade de inte erkänna det öppet, för att inte bli uteslutna ur synagogan. 43 De ville hellre bli ärade av människor än av Gud. 44 Jesus ropade: ”Den som tror på mig, tror inte på mig utan på honom som har sänt mig, 45 och den som ser mig, ser honom som har sänt mig. 46 Jag har kommit som ett ljus hit till världen, för att ingen som tror på mig ska bli kvar i mörker. 47 Om någon hör mina ord men inte håller dem, så dömer inte jag honom, för jag har inte kommit för att döma världen, utan för att rädda den. 48 Den som förkastar mig och inte tar emot mina ord, han har en domare: han ska på den sista dagen dömas av det ord jag har talat. 49 Jag har inte talat av mig själv, utan Fadern som har sänt mig har befallt mig vad jag ska säga och tala. 50 Jag vet att hans befallning ger evigt liv. Därför talar jag som Fadern har sagt mig.”

Johannes 12 | Noua Traducere Românească nuBibeln