Jeremia 17 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Jeremia 17 | Noua Traducere Românească

Păcatul lui Iuda

1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Chiar și copiii lor își amintesc de altarele lor și de așerele*, de lângă copacii verzi și de pe dealurile înalte. 3 Muntele Meu din țară, bogăția ta,* toate comorile tale le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale, din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău. 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți‑o dădusem. Te voi face să slujești dușmanilor tăi într‑o țară pe care nu o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde pentru totdeauna.“ 5 Așa vorbește DOMNUL: „Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor tăria lui și a cărui inimă se îndepărtează de DOMNUL. 6 El este ca un arbust în deșert, care nu vede venind fericirea. El sălășluiește în locurile arse ale pustiei, într‑un pământ sărat, unde nu locuiește nimeni. 7 Binecuvântat este omul care se încrede în DOMNUL și a cărui încredere este DOMNUL. 8 El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. El nu se teme de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască? 10 Eu, DOMNUL, cercetez inima și încerc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le‑a ouat, așa este omul care câștigă bogății pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.“ 12 Tron glorios, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Lăcaș! 13 DOAMNE, Speranța lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine! Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ, căci L‑au părăsit pe DOMNUL, Izvorul apelor vii! 14 Vindecă‑mă, DOAMNE, și voi fi vindecat! Mântuiește‑mă, și voi fi mântuit, căci Tu ești lauda mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvântul DOMNULUI? Să se împlinească dar!“ 16 Iar eu, ca să Te urmez, nu m‑am grăbit să nu mai fiu păstor și n‑am dorit o zi incurabilă, Tu știi. Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii. 18 Fie ca persecutorii mei să fie rușinați, iar eu să nu fiu dat de rușine! Fie ca ei să se înspăimânte! iar eu să nu mă înspăimânt! Adu peste ei ziua cea rea! Zdrobește‑i de două ori mai mult.

Imperativul sfințirii Sabatului

19 DOMNUL mi‑a zis astfel: „Du‑te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20 și spune‑le: «Ascultați Cuvântul DOMNULUI, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește DOMNUL: ‘Luați seama în sufletele voastre să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți* ziua de Sabat, așa cum am poruncit părinților voștri. 23 Ei n‑au ascultat și n‑au luat aminte, ci și‑au înțepenit ceafa, ca să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24 Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice DOMNUL, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă*, de la munte și din Neghev*, cei ce aduc la Casa DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27 Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va mistui palatele Ierusalimului și care nu va fi stins.’»“

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

Judas synd, förbannelse och välsignelse

1 ”Judas synd är inristad med järnstift, upptecknad med diamantspets på deras hjärtas tavla och på deras altarens horn. 2 Så som man tänker på sina barn, så tänker de på sina altaren* och sina asherapålar vid grönskande träd och på höga kullar. 3 Mitt berg på fältet, din rikedom och dina skatter ska jag låta plundras, likaså dina offerplatser, på grund av all synd du begått i hela ditt land. 4 Det är ditt eget fel att du går miste om det arv jag gett dig. Jag ska sätta dig till att tjäna dina fiender i ett land du inte känner. Ni har upptänt min vredes eld, och den ska brinna i evighet.” 5 Så säger HERREN: ”Förbannad är den man som sätter sin lit till människor, som stöder sig på mänsklig kraft och vänder sig bort från HERREN. 6 Han är som en torr buske i ödemarken och får inte se det goda komma. Han lever i ett förbränt ökenland, på saltslätter där ingen kan bo. 7 Men välsignad är den man som litar på HERREN, som sätter hela sin tillit till HERREN. 8 Han är som ett träd planterat vid vatten. Det sträcker ut sina rötter till bäcken. Det fruktar inte för hettan och dess löv är alltid gröna. Det skräms inte av ett års torka, det kan alltid bära frukt.” 9 Hjärtat är det mest bedrägliga av allt, och oförbätterligt – vem kan förstå det? 10 ”Jag, HERREN, genomskådar hjärtan och granskar människans inre, för att ge var och en lön utifrån vad hans gärningar förtjänar.” 11 Som en rapphöna, som ruvar på ägg som den inte lagt, är den som blir rik genom oärliga metoder. Mitt i livet måste han lämna det, och står där till slut som ett fån. 12 En härlighetens tron, upphöjd alltifrån begynnelsen, är vår helgedoms plats. 13 HERRE, Israels hopp, alla som överger dig ska stå där med skam. De som vänder sig bort från dig ska bli som det som är skrivet i sanden, för de har övergett HERREN, källan med det levande vattnet. 14 Hela mig, HERRE, så blir jag helad, rädda mig, så blir jag räddad. Det är dig jag vill prisa. 15 De säger till mig: ”Vad blir det av HERRENS ord? Ska det inte slå in?” 16 Jag har inte smitit ifrån min tjänst som herde i din efterföljd, inte heller har jag bett dig sända olycka. Du vet om allt som uttalats av mina läppar, allt vad jag sagt har du hört. 17 Bli inte till förskräckelse för mig! Du är min tillflykt i en ond tid. 18 Låt dem som förföljer mig stå där med skam, men låt mig få slippa skämmas. Låt dem bli förskräckta, men låt mig få slippa skrämmas. Låt den onda tiden drabba dem, krossa dem med dubbel förödelse!

Sabbatsvilan

19 Då sa HERREN till mig: ”Gå och ställ dig vid folkets port*, där Judas kungar går in och ut, och sedan vid var och en av Jerusalems portar 20 och säg till dem: ’Hör HERRENS ord, ni Judas kungar, hela Juda och alla Jerusalems invånare, ni som går genom dessa portar. 21 Så säger HERREN: Var noga med att inte bära någon börda på sabbatsdagen eller föra in den genom Jerusalems portar. 22 Bär inte ut någon börda ur era hus på sabbatsdagen, och utför inget arbete, utan håll sabbatsdagen helig, så som jag befallde era förfäder. 23 De lyssnade inte och ville inte lyda. De var motspänstiga och tog inte emot tillrättavisning från mig. 24 Men om ni lyder mig, säger HERREN, så att ni inte bär in någon börda genom denna stads portar på sabbatsdagen, utan håller sabbatsdagen helig och inte utför något arbete då, 25 då ska kungar och furstar som sitter på Davids tron komma in genom denna stads portar på hästar och vagnar, de och deras furstar, Judas män och Jerusalems invånare, och denna stad ska vara bebodd för evigt. 26 De ska komma från Judas städer, från trakterna kring Jerusalem, från Benjamins område, från Låglandet, från bergsbygden och från Negev. De ska bära fram sina brännoffer, slaktoffer, matoffer och rökelse och offra tackoffer i HERRENS hus. 27 Men om ni inte vill höra på min befallning att hålla sabbaten helig genom att inte bära in bördor genom Jerusalems portar på sabbatsdagen, då ska jag sätta eld på dess portar. Elden ska sluka Jerusalems fästningar, och ingen ska kunna släcka den.’ ”