1Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:2„Să nu‑ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice!3Așa vorbește DOMNUL despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care‑i vor naște și despre tații care‑i vor concepe în țara aceasta:4«Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu‑i va jeli, nici nu‑i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.»5Căci așa vorbește DOMNUL: «Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi‑am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila, zice DOMNUL.6Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu‑i va jeli, nimeni nu‑și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu‑și va rade capul pentru ei.7Nimeni nu va frânge pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să‑i mângâie pentru cel mort, și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.8Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei.»9Căci așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei.»10Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât DOMNUL împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârșit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul nostru?»11Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M‑au părăsit, zice DOMNUL, s‑au dus după alți dumnezei, le‑au slujit și li s‑au închinat. Ei M‑au uitat și nu au păzit Legea Mea.12Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați.13De aceea, vă voi arunca din țara aceasta într‑o țară pe care n‑ați cunoscut‑o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»14Iată, cu adevărat vin zile, zice DOMNUL, când nu se va mai zice: «Viu este DOMNUL, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!»,15ci se va zice: «Viu este DOMNUL, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le‑am dat‑o părinților lor.16Iată, trimit o mulțime de pescari, zice DOMNUL, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor,17căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei.18Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi‑au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor* și mi‑au umplut moștenirea cu urâciunile lor.“19DOAMNE, Tăria mea, Cetățuia mea și Refugiul meu în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului și vor zice: „Părinții noștri n‑au moștenit decât minciună, lucruri fără valoare*, care nu le‑au fost de niciun folos!20Poate oare omul să‑și facă proprii lui dumnezei? Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“21„De aceea, iată, îi voi învăța, de data aceasta îi voi face să cunoască mâna Mea și puterea Mea. Atunci vor ști că Numele Meu este DOMNUL!
nuBibeln
Den kommande nöden
1HERRENS ord kom till mig:2”Du ska inte gifta dig och skaffa dig barn på denna plats,3för så säger HERREN om de barn som föds på denna plats och deras föräldrar som de föds till:4’De ska dö av fruktansvärda sjukdomar. Man ska inte sörja dem eller begrava dem, utan de ska bli till gödsel på marken. De ska gå under genom svärd och hungersnöd, och deras kroppar ska bli till mat åt himlens fåglar och markens djur.’5För så säger HERREN: ’Gå inte in i något sorgehus, gå inte dit för att sörja med dem eller visa deltagande, för jag har tagit bort min frid, min nåd och min barmhärtighet från detta folk, säger HERREN.6Både stora och små i det här landet ska dö, utan att bli begravda eller sörjda, och ingen ska rispa sig eller raka sitt huvud för deras skull.7Ingen ska bryta bröd för att trösta någon som sörjer en död eller ge en bägare att dricka som tröst i sorgen efter far eller mor.8Gå inte heller till något hus där det är fest för att sitta med dem och äta och dricka.’9För så säger härskarornas HERRE, Israels Gud: ’Under er egen livstid, inför era egna ögon, ska jag på denna plats göra slut på alla glädjerop, allt jubel och all bröllopsglädje.’10När du talar om allt detta för folket, kommer de att fråga dig: ’Varför har HERREN bestämt något så fruktansvärt för oss? Vad har vi gjort för fel? På vad sätt har vi syndat mot HERREN, vår Gud?’11Då ska du svara dem: ’Era förfäder övergav mig, säger HERREN. De följde andra gudar och tjänade och tillbad dem. De övergav mig och höll inte min lag.12Själva har ni handlat ännu värre än era förfäder. Var och en har följt sitt onda och hårda hjärta och inte velat lyssna till mig.13Därför tänker jag kasta ut er ur detta land till ett land som varken ni eller era förfäder känt till. Där kan ni tjäna andra gudar dag och natt, och jag kommer inte att ha något förbarmande med er.’
Befrielse ur fångenskapen
14Därför ska det komma en tid, säger HERREN, när man inte längre ska säga: ’Så sant HERREN lever, han som räddade Israel ut ur Egypten’,15utan: ’Så sant HERREN lever, han som ledde israeliterna ut ur landet i norr och alla andra länder han hade drivit bort dem till.’ Jag ska leda dem tillbaka till deras land som jag gav deras förfäder.16Nu sänder jag bud efter många fiskare, säger HERREN, och de ska fiska upp dem. Därefter ska jag sända bud efter många jägare som ska jaga dem från alla berg och höjder och klippskrevor.17Jag håller ögonen på dem vad de än har för sig. De kan inte gömma sig för mig, och deras synd kan inte döljas för min blick.18Först ska jag vedergälla dem dubbelt för deras skuld och synd, för att de har orenat mitt land med sina vidriga avgudar och fyllt min egendom med sina avskyvärdheter.”19HERRE, min styrka och min fästning, min tillflykt på nödens dag, till dig ska folken komma från jordens ändar och säga: ”Lögner är allt vad våra förfäder ärvt, värdelösa avgudar, som inte har någon hjälp att ge.20Kan människan själv göra gudar åt sig? Då är de inga gudar!”21”Därför ska jag en gång för alla låta dem känna min styrka och min makt. Då ska de inse att mitt namn är HERREN.”
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.