Jeremia 12 | Noua Traducere Românească

Plângerea lui Ieremia

1 Tu ești întotdeauna drept, DOAMNE, când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale. De ce prosperă calea celor răi? De ce toți trădătorii au parte de bine?

2 Tu i‑ai plantat, iar ei au prins rădăcină. Cresc și aduc rod. Tu ești întotdeauna pe buzele lor, dar departe de inimile* lor.

3 Totuși, Tu, DOAMNE, mă cunoști; Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine. Înhață‑i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate! Pune‑i deoparte* pentru ziua măcelului!

4 Până când se va usca țara și se va veșteji iarba de pe orice câmpie? Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea, animalele și păsările sunt spulberate. Căci ei zic: „El* nu ne va vedea sfârșitul!“

Răspunsul Domnului

5 „Dacă ai alergat cu pedestrașii iar ei te‑au obosit, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Într‑o țară liniștită te crezi în siguranță, dar ce* vei face la desișul Iordanului?

6 Chiar și frații tăi, propria ta familie, te trădează; ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei chiar dacă te vorbesc de bine.

7 Mi‑am părăsit Casa, Mi‑am abandonat moștenirea, am dat‑o pe iubita sufletului Meu în mâna dușmanilor ei.

8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: și‑a ridicat glasul împotriva Mea, de aceea o urăsc.

9 N‑a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, înconjurată de păsări de pradă? Duceți‑vă și strângeți toate vietățile câmpului! Aduceți‑le ca s‑o devoreze!

10 Mulți păstori Mi‑au distrus via și Mi‑au călcat ogorul în picioare. Mi‑au prefăcut ogorul Meu cel plăcut într‑un deșert pustiit.

11 L‑au transformat într‑un pustiu. Pustiit, el bocește înaintea Mea. Toată țara a fost devastată, dar nu este nimeni care să pună la inimă.

12 Distrugătorii au sosit pe toate înălțimile pleșuve din pustie, căci sabia DOMNULUI devorează țara de la un capăt la celălalt și nimeni nu va avea pace.

13 Au semănat grâu, dar au cules spini; s‑au ostenit, dar nu au obținut nimic. Să vă fie rușine de recoltele voastre în urma mâniei aprige a DOMNULUI!“

14 Așa vorbește DOMNUL: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‑o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor.

15 Dar, după ce‑i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și‑i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui.

16 Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este DOMNUL!», așa cum Mi‑au învățat și ei poporul să jure pe BAAL, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu.

17 Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârșire și îl voi distruge, zice DOMNUL.“

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

Jeremias klagan och Herrens svar

1 HERRE, du är rättfärdig, när jag lägger fram mitt fall inför dig. Ändå vill jag tala med dig om dina domslut: Varför har de gudlösa en sådan framgång? Varför får de trolösa leva så trygga?

2 Du planterar dem. De växer och bär frukt. Du finns ofta på deras läppar men är fjärran från deras hjärtan.

3 Men HERRE, du känner mig och ser mig, du prövar mina attityder gentemot dig. För bort dem som får att slaktas! Avskilj dem för att dödas!

4 Hur länge måste landet sörja och gräset på marken vissna bort? För invånarnas ondskas skull går boskap och fåglar under. De menar: ”Han ser inte vad som händer med oss.”

5 ”Om det har tröttat ut dig att tävla med fotfolk, hur ska du då kunna tävla mot hästar? Om du bara är trygg i ett fredligt land, hur ska du bära dig åt i snårskogen vid Jordan?

6 Till och med dina egna bröder, din egen familj, har svikit dig. De ropar högt mot dig bakom din rygg.* Lita inte på dem, hur vänligt de än talar till dig.

Herrens klagan över sitt folk

7 Jag har övergett mitt hus, lämnat mitt arv, överlämnat min älskade i hennes fienders hand.

8 Min arvedel har blivit mot mig som ett skogens lejon, som höjt rösten mot mig, och som jag därför hatar.

9 Har inte min arvedel blivit för mig som en spräcklig rovfågel, som omringas och attackeras av andra fåglar?* Gå, samla alla vilda djur, låt dem komma och äta!

10 Många herdar har fördärvat min vingård, trampat ner mitt land. Mitt ljuvliga land har de förvandlat till en öde öken.

11 De har gjort det till en ödemark. Sörjande och öde ligger det framför mig, och ingen bryr sig om det.

12 Över de kala höjderna i öknen drar förhärjare fram. HERRENS svärd förtär allt från den ena ändan av landet till den andra. Det finns ingen fred för någon.

13 De har sått vete men fått skörda törne. De har tröttat ut sig, men till ingen nytta. Bär så skammen för er skörd, för HERRENS glödande vredes skull.”

Israels grannar

14 Så säger HERREN om alla de onda grannfolk, som gett sig på den arvedel jag gav mitt folk Israel: ”Jag ska rycka upp dem ur deras land, och jag ska rycka upp Judas folk från dem.

15 Men efter att jag ryckt upp dem ska jag förbarma mig över dem och föra dem tillbaka igen, var och en till sitt arv, var och en till sitt land.

16 Om de verkligen lär sig mitt folks vägar och svär vid mitt namn: ’Så sant HERREN lever’, så som de lärt mitt folk att svära vid Baal, då ska de få etablera sig bland mitt folk.

17 Men om de inte lyssnar, ska jag fullständigt rycka bort och förgöra det folket, säger HERREN.”

Swedish Contemporary Bible TM (nuBibeln TM) Copyright © 2015 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.