Jakobus 2 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Jakobus 2 | Noua Traducere Românească

Prejudecățile și Legea împărătească

1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei, într‑o atitudine părtinitoare. 2 Căci dacă intră în adunarea* voastră un om cu un inel de aur, într‑o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într‑o haină murdară, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și‑i spuneți: „Tu așază‑te aici, pe locul acesta bun!*“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază‑te lângă* scăunașul* meu!“, 4 oare n‑ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n‑ați devenit judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i‑a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției* pe care le‑a promis‑o celor ce‑L iubesc? 6 Însă voi l‑ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“*, bine faceți. 9 Dar dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10 Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într‑o singură poruncă, s‑a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor. 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“* a spus și: „Să nu ucizi“*. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12 Astfel să vorbiți și astfel să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n‑a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

Credința și fapta

14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să‑l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți‑vă în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși. 18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin* faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul*; bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!“ 20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare*? 21 Avraam, tatăl nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l‑a oferit pe altar pe fiul său, Isaac? 22 Vezi deci că credința lucra împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte. 23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate“*. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa și prostituata Rahab: n‑a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i‑a primit ca oaspeți pe mesageri și i‑a trimis apoi pe un alt drum? 26 Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

Behandla alla människor lika

1 Mina syskon, ni tror ju på vår förhärligade Herre Jesus Kristus, så favorisera ingen människa. 2 Tänk er att ni är samlade till gudstjänst, och in kommer en man med en guldring på fingret och klädd i fina kläder, likaså en fattig man i smutsiga kläder. 3 Om ni då genast fäster er blick på den finklädde och erbjuder honom den bästa platsen, medan någon säger till den fattige: ”Du kan stå där borta”, eller ”Sätt dig här på golvet bredvid mig”, 4 pågår det då inte en diskriminering bland er, och fäller ni inte orätta domar? 5 Lyssna på mig, mina kära syskon! Har inte Gud utvalt dem som är fattiga i världens ögon till att vara rika i tron och ärva det rike som han har lovat dem som älskar honom? 6 Ändå föraktar ni de fattiga. Är det inte de rika som förtrycker er och drar er inför domstol? 7 Är det inte de som hånar hans härliga namn, hans som kallade er? 8 Om ni följer den kungliga lagen,* den som enligt Skriften lyder: ”Du ska älska din medmänniska som dig själv”*, då gör ni rätt. 9 Om ni favoriserar människor, så syndar ni och är enligt lagen skyldiga till att ha brutit mot den. 10 Den som håller hela lagen men bryter mot ett enda bud har brutit mot allt. 11 Han som sa: ”Du ska inte vara otrogen i ditt äktenskap” har ju också sagt: ”Du ska inte mörda.”* Så om du mördar någon har du brutit mot lagen, även om du inte har varit otrogen i ditt äktenskap. 12 Tala och handla som de som ska dömas efter frihetens lag. 13 Domen blir obarmhärtig för den som inte har visat barmhärtighet, medan barmhärtigheten triumferar över domen.

Tro utan handlingar är bara tomma ord

14 Mina syskon, vad är det för nytta med att säga att man tror om man inte omsätter sin tro i praktisk handling? Kan en sådan tro rädda någon? 15 Om en troende bror eller syster har varken mat eller kläder, 16 räcker det då med att säga till dem: ”Var lugna. Klä er varmt och ät ordentligt”, om ni inte ger dem vad de behöver? 17 Så är det alltså med tron. Om den inte omsätts i praktisk handling är den i sig själv död. 18 Nu kanske någon invänder: ”Har du tro, så har jag gärningar.” Visa* mig din tro utan gärningar, så kan jag utifrån mina gärningar visa dig min tro. 19 Du tror att det finns en Gud. Det är bra. Det tror till och med de onda andarna och darrar. 20 Inser du inte, du tanklösa människa, att tron är meningslös om den inte omsätts i praktisk handling? 21 Var inte vår förfader Abraham rättfärdig därför att han var villig att offra sin son Isak på altaret?* 22 Du ser att hans tro samverkade med hans gärningar, och hans tro fullkomnades i och med att den omsattes i praktisk handling. 23 Genom detta uppfylldes det som står i Skriften: ”Abraham trodde Gud, och därför räknades han som rättfärdig”* och kallades Guds vän*. 24 Ni ser alltså att människan blir rättfärdig på grund av sina handlingar och inte bara genom tro. 25 Så var det ju också med Rachav, den prostituerade kvinnan: hon blev rättfärdig genom sina handlingar när hon tog emot budbärarna i sitt hus och släppte ut dem en annan väg. 26 Liksom en kropp utan livsande är död, så är en tro som inte omsätts i praktisk handling död.