Apostelgeschichte 16 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Apostelgeschichte 16 | Noua Traducere Românească

Timotei îi însoțește pe Pavel și Silas

1 Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El avea o bună mărturie printre frații din Listra și Iconia. 3 Pavel a vrut să‑l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l‑a luat, l‑a circumcis*, din cauza iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăți, îi îndemnau pe frați să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrânii* din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel cu bărbatul macedonean

6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia*, au trecut prin ținutul Frigiei și al Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le‑a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia și s‑au dus în Troa. 9 În timpul nopții, Pavel a avut* o viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare și‑l ruga: „Treci în Macedonia și ajută‑ne!“ 10 După ce Pavel a avut* viziunea, am* căutat imediat să ne ducem în Macedonia*, înțelegând că Dumnezeu ne‑a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11 Am pornit pe mare din Troa și ne‑am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedoniei* și totodată o colonie*. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune*. Ne‑am așezat și le‑am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O anumită femeie pe nume Lidia – vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu – asculta și ea. Domnul i‑a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne‑a rugat, zicând: „Dacă ați găsit că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“ Și ne‑a înduplecat.

Pavel și Silas în închisoare

16 Într‑o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne‑a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație* și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei. 17 Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului cel Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“ 18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s‑a întors și i‑a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“ Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s‑a dus, i‑au apucat pe Pavel și pe Silas și i‑au târât în piața publică, înaintea conducătorilor. 20 I‑au adus înaintea magistraților* și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ 22 Mulțimea s‑a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le‑au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele. 23 După ce le‑au dat multe lovituri, i‑au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să‑i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i‑a aruncat în temnița dinăuntru și le‑a legat picioarele în butuci. 25 Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și‑I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s‑au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s‑au deschis dintr-odată și fiecăruia i s‑au dezlegat lanțurile. 27 Temnicerul s‑a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și‑a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit. 28 Pavel însă a strigat cu glas tare: – Să nu‑ți faci niciun rău, căci suntem toți aici! 29 Atunci temnicerul a cerut făclii, s‑a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas. 30 Apoi, conducându‑i afară, a zis: – Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? 31 Ei i‑au răspuns: – Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta!* 32 Și i‑au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i‑a luat și le‑a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui. 34 După aceea i‑a dus acasă la el și le‑a pus masa. Și s‑a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu. 35 Când s‑a făcut ziuă, magistrații i‑au trimis pe ofițeri să‑i spună temnicerului: „Eliberează‑i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i‑a transmis lui Pavel următoarele cuvinte: – Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum deci ieșiți și duceți‑vă în pace! 37 Însă Pavel le‑a zis ofițerilor: – Ne‑au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani*, ne‑au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns?! În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară! 38 Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s‑au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani 39 și au venit să‑i liniștească. I‑au condus afară și i‑au rugat să plece din cetate. 40 Au ieșit din închisoare și s‑au dus la Lidia, iar după ce i‑au văzut și i‑au încurajat pe frați, au plecat.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

nuBibeln

Timotheos blir medarbetare till Paulus och Silas

1 Paulus kom nu till Derbe och Lystra. Där fanns en lärjunge som hette Timotheos, som var son till en kristen judinna men vars far var grek. 2 De troende i Lystra och Ikonion hade bara gott att säga om honom, 3 och Paulus ville därför att Timotheos skulle följa med dem på deras resa. Men av hänsyn till judarna i området omskar han Timotheos, eftersom alla visste att hans far var grek. 4 De reste sedan från stad till stad och berättade om vad apostlarna och församlingsledarna i Jerusalem hade beslutat och som man skulle följa. 5 Församlingarna stärktes i sin tro, och för varje dag ökade antalet troende.

Paulus blir kallad till Makedonien

6 Paulus och hans följeslagare reste nu genom Frygien och Galatien, eftersom den heliga Anden hade hindrat dem från att förkunna budskapet i Asien. 7 När de efter ett tag kom fram till Mysiens gräns tänkte de gå mot Bithynien, men Jesus Ande tillät dem inte att resa dit.* 8 De fortsatte därför genom Mysien och kom till Troas. 9 Där fick Paulus på natten se en syn. Han såg en man från Makedonien* stå där och be honom: ”Kom över till Makedonien och hjälp oss!” 10 Vi ville därför genast efter att Paulus haft denna syn resa över till Makedonien, eftersom vi förstod att Gud kallade oss att förkunna evangeliet där.*

Lydia från Thyatira börjar tro på Jesus

11 Vi gick ombord på en båt i Troas och seglade rakt över till Samothrake och nästa dag vidare till Neapolis. 12 Därifrån fortsatte vi till Filippi, en romersk koloni och en av de ledande städerna i denna del av Makedonien. Där stannade vi sedan i flera dagar. 13 På sabbaten gick vi ut ur staden och ner till en flodstrand, där vi antog att det skulle finnas ett böneställe. Vi satte oss ner och talade till de kvinnor som hade samlats där. 14 En av dem hette Lydia. Hon kom från staden Thyatira och handlade med purpurtyger*. Hon var gudfruktig, och när hon nu lyssnade till oss öppnade Herren hennes hjärta, så att hon tog emot allt som Paulus sa. 15 Hon lät sedan döpa sig tillsammans med alla i sitt hus, och efteråt bad hon: ”Nu när ni ser att jag tror på Herren, så måste ni komma och bo hos mig.” Och hon gav sig inte.

Paulus och Silas kastas i fängelse

16 När vi en dag var på väg till bönestället, mötte vi en slavflicka som var besatt av en spådomsande. Hon kunde spå och drog in mycket pengar åt sina ägare. 17 Flickan följde efter Paulus och oss andra och ropade: ”De här männen är den högsta Gudens tjänare och förkunnar för er vägen till räddning!” 18 Detta upprepades dagligen tills Paulus en dag blev så upprörd att han vände sig om och sa till anden: ”I Jesus Kristus namn befaller jag dig att fara ut ur henne!” Och genast lämnade anden henne. 19 Men när hennes ägare såg att de inte längre kunde tjäna pengar på henne, grep de Paulus och Silas och släpade dem inför stadens myndigheter på torget. 20 Man förde fram dem inför de romerska domarna och sa: ”De här judarna vänder upp och ner på hela staden. 21 De förespråkar seder som inte är tillåtna för oss som romerska medborgare att anta eller praktisera.” 22 Hela folkmassan började då angripa Paulus och Silas och domarna befallde att man skulle ta av dem kläderna och piska dem med spön. 23 De blev svårt slagna och efteråt kastades de i fängelse. Fångvaktaren fick order om att vakta dem mycket noga 24 och placerade dem i den innersta cellen där han låste fast deras ben i en trästock. 25 Runt midnatt satt sedan Paulus och Silas och bad och sjöng lovsånger till Gud medan de andra fångarna lyssnade. 26 Då kom det plötsligt ett jordskalv som var så kraftigt att fängelset skakades ända ner i grunden. I samma stund flög alla dörrar upp och kedjorna föll av fångarna. 27 Då vaknade fångvaktaren och när han fick se att fängelsets alla dörrar stod vidöppna, trodde han att fångarna hade flytt och drog sitt svärd för att begå självmord. 28 Men Paulus ropade till honom: ”Gör dig inget illa! Vi är kvar allihop!” 29 Då bad den skräckslagne fångvaktaren om ljus och sprang in och kastade sig på knä framför Paulus och Silas. 30 Sedan förde han ut dem ur cellen och frågade: ”Vad ska jag göra för att bli räddad?” 31 De svarade: ”Tro på Herren Jesus, så ska du bli räddad, både du och din familj!”* 32 De fick sedan berätta budskapet om Herren för fångvaktaren och hela hans familj. 33 Fångvaktaren tog genast hand om dem och tvättade deras sår mitt i natten. Han och hela familjen lät sedan döpa sig. 34 Han tog dem med sig upp till sin bostad och bjöd dem på mat. Både han och familjen var överlyckliga för att de hade kommit till tro på Gud. 35 Nästa morgon skickade domarna dit sina vakter för att meddela att männen skulle släppas fria. 36 Fångvaktaren talade då om detta för Paulus och sa: ”Domarna har beslutat att frige er, så nu behöver ni inte sitta här längre. Gå i frid!” 37 Men Paulus svarade: ”Åh nej! De har utan rättegång piskat oss offentligt och satt oss i fängelse trots att vi är romerska medborgare. Och nu vill de att vi ska lämna fängelset i hemlighet. Aldrig! Be dem komma hit och själva föra ut oss!” 38 Vakterna berättade då detta för domarna och när de hörde att Paulus och Silas var romerska medborgare, blev de rädda. 39 De kom genast och talade vänligt till dem. Sedan förde de ut dem och vädjade till dem att lämna staden. 40 Men när de kom ut ur fängelset, gick de till Lydias hus där de träffade alla de troende och uppmuntrade dem och sedan gick de vidare.