1În Cezareea* era un om pe nume Corneliu, un centurion* din cohorta* numită „Italiana“.2Era evlavios și temător de Dumnezeu*, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga fierbinte lui Dumnezeu în orice vreme.3Într‑o zi, cam pe la ceasul al nouălea*, a văzut clar, într‑o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‑i: – Corneliu!4Corneliu s‑a uitat țintă la el și s‑a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i‑a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s‑au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte*.5Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă‑l pe Simon, cel care mai este numit și Petru.6El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.7De îndată ce a plecat îngerul care‑i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care‑i slujeau neîncetat,8și, după ce le‑a istorisit totul, i‑a trimis în Iafo.
Viziunea lui Petru
9În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea*.10I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce‑i pregăteau masa, a căzut într‑o răpire sufletească.11A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri.12În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare* ale pământului și păsări ale cerului.13Un glas i‑a vorbit astfel: – Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă!14Însă Petru a zis: – Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑am mâncat ceva întinat sau necurat!15Glasul i‑a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!16Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în cer.17În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce‑ar putea însemna viziunea pe care a avut‑o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă,18întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, găzduiește acolo.19În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei bărbați.20Ridică‑te deci, coboară și du‑te cu ei fără să faci deosebire*, pentru că Eu i‑am trimis.“21Așadar, Petru a coborât la bărbații aceia și le‑a zis: – Iată, eu sunt cel pe care‑l căutați. Din ce motiv ați venit?22Ei i‑au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr‑un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.
Petru, acasă la Corneliu
23Atunci Petru i‑a invitat înăuntru și i‑a găzduit. În ziua următoare s‑a sculat și a plecat împreună cu ei; l‑au însoțit și unii dintre frații din Iafo.24După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care‑i invitase.25Pe când se pregătea Petru să intre în casă, Corneliu l‑a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat.26Petru însă l‑a ridicat, zicând: – Ridică‑te! Și eu sunt tot om!27Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră.28El le‑a zis: – Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat.29De aceea am venit fără ezitare când s‑a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine?30Corneliu a zis: – Cu patru zile în urmă*, chiar la ceasul acesta, al nouălea*, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea31și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.32Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, care mai este numit și Petru. El găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.“33Am trimis deci imediat la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți‑a poruncit Domnul!34Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: – Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor,35ci în orice neam, cel ce se teme de El și lucrează dreptatea este primit de El.36El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor.37Voi știți ce s‑a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan:38cum Dumnezeu L‑a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul*, căci Dumnezeu era cu El.39Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le‑a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L‑au omorât, atârnându‑L pe lemn.40Pe El, Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut,41nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți.42El ne‑a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți.43Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate.44În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul.45Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neamuri.46Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:47„Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?!“48Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l‑au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
nuBibeln
Petrus och Cornelius
1I Caesarea fanns en man som hette Cornelius och som var officer vid italiska bataljonen.2Han var gudfruktig liksom alla i hans hus. Cornelius gav stora gåvor till de fattiga bland folket och bad regelbundet till Gud.3En eftermiddag när han bad och klockan var ungefär tre, fick han i en syn se en Guds ängel komma emot honom och säga: ”Cornelius”.4Skräckslagen stirrade Cornelius på ängeln och frågade: ”Vad vill du, Herre?” Ängeln svarade: ”Dina böner och gåvor till de fattiga har stigit upp som ett minnesvärt offer till Gud.5Skicka nu iväg några män till Joppe och låt dem hämta hit en man som heter Simon Petrus.6Han bor i ett hus nere vid havet hos en man som heter Simon och som arbetar med skinnberedning.”7Så snart ängeln som talat med honom hade försvunnit, kallade därför Cornelius på två tjänare och en av sina soldater som var en from man.8Han berättade sedan allt som hade hänt och skickade iväg dem till Joppe.9Nästa dag vid middagstiden närmade sig männen Joppe och samtidigt gick Petrus upp på husets takterrass för att be.10Han blev hungrig och ville ha något att äta och medan maten gjordes i ordning, fick han se en syn*.11Han såg himlen öppen och något som liknade en stor duk sänktes ner på jorden. Duken var upphängd i sina fyra hörn12och där var alla slags fyrfotadjur, markens kräldjur och himlens fåglar.13Sedan sa en röst till honom: ”Res dig upp Petrus, slakta och ät!”14”Nej aldrig, Herre”, svarade Petrus. ”Jag har aldrig ätit något som är oheligt eller orent.”15Men rösten hördes en andra gång och sa: ”Om Gud har gjort något rent, ska du inte behandla det som orent.”16Detta upprepades tre gånger och sedan drogs duken upp till himlen.17Petrus blev mycket förvirrad. Vad kunde synen betyda? Men i samma stund kom de män som Cornelius hade sänt. De hade frågat sig fram till huset och stod nu utanför porten18och ropade: ”Är det här som Simon, han som kallas Petrus bor?”19Petrus var fortfarande upptagen med att grubbla över synen, när Anden sa till honom: ”Tre män är här och söker dig.20Gå ner och följ med dem! Tveka inte, för jag har sänt dem!”21Då gick Petrus ner och mötte dem och sa: ”Jag är den som ni söker. Är det något särskilt ni vill?”22Då berättade de för honom: ”Vi är hitskickade av officeren Cornelius. Han är rättfärdig och gudfruktig och alla judarna talar gott om honom. Nu har en helig ängel sagt till honom att skicka efter dig, så att han kan få reda på vad du har att säga.”23Petrus bjöd då in dem och lät dem stanna där över natten. Nästa dag tog han sedan med sig några troende från Joppe och följde med männen.24Dagen därpå kom de fram till Caesarea där Cornelius väntade på dem. Han hade samlat dit sina släktingar och närmaste vänner.25När Petrus steg in i huset, mötte Cornelius honom och föll ner framför honom och tillbad.26Men Petrus drog upp honom och sa: ”Res dig upp! Jag är en vanlig människa precis som du!”27Sedan pratade de med varandra och gick tillsammans in i det rum där de andra var samlade.28Petrus sa till dem: ”Som ni vet är det förbjudet för mig som jude att umgås med någon från ett annat folk och besöka honom. Men Gud har visat mig att jag aldrig ska nedvärdera en människa och anse henne som oren.*29Därför följde jag med utan att protestera när ni skickade efter mig. Säg mig nu vad det är ni vill!”30Cornelius svarade: ”För tre dagar sedan när jag som vanligt bad här hemma vid tretiden på eftermiddagen, stod plötsligt en man klädd i skinande kläder framför mig.31Han sa till mig: ’Cornelius, Gud har hört dina böner och kommit ihåg dina gåvor till de fattiga.32Skicka nu iväg några män till Joppe och låt dem hämta hit en man som heter Simon Petrus. Han bor i ett hus nere vid havet hos en man som heter Simon och som arbetar med skinnberedning.’33Därför skickade jag genast bud efter dig och jag är mycket tacksam för att du ville komma. Nu är vi alla samlade här inför Gud för att höra vad Herren har gett dig i uppdrag att säga.”
Petrus talar i Cornelius hus
34Då började Petrus tala: ”Jag ser nu tydligt att Gud verkligen behandlar alla folk lika.35Han är villig att ta emot varje människa som fruktar honom och handlar rättfärdigt, vilket folk hon än tillhör.36Ni har kännedom om de glada nyheterna som har meddelats Israels folk – att man kan få frid genom Jesus Kristus som är allas Herre.37Ni känner till vad som hände i hela Judeen med början i Galileen efter det dop som Johannes förkunnade:38hur Gud smorde Jesus från Nasaret med den heliga Anden och kraft och hur Jesus gick omkring och gjorde gott och botade alla som var i djävulens våld eftersom Gud var med honom.39Vi vittnar om allt han gjorde både ute på den judeiska landsbygden och i Jerusalem. Honom hängde de upp på ett kors och avrättade,40men på den tredje* dagen uppväckte Gud honom från de döda. Gud lät honom sedan visa sig41men inte för hela folket, utan för vittnen som Gud redan tidigare hade utsett, oss som åt och drack med honom efter att han hade uppstått från de döda.42Och han gav oss en befallning att förkunna för folket och vittna om att han är den som Gud har utsett till domare över både levande och döda.43Alla profeterna vittnar om honom att var och en som tror på honom ska få sina synder förlåtna genom hans namn.”44Men medan Petrus fortfarande talade, kom den heliga Anden över alla som lyssnade till hans budskap.45De troende omskurna som hade kommit dit tillsammans med Petrus blev förvånade över att den heliga Andens gåva också kom över dessa från andra folk.46De hörde dem nämligen tala andra språk och hylla Gud. Då frågade Petrus:47”Finns det någon som kan hindra att de döps i vatten nu när de har fått den heliga Anden precis som vi?”48Och så lät han dem döpas i Jesus Kristus namn. De bad honom sedan att stanna hos dem några dagar.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.