1DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.2Dacă refuzi să‑l lași să plece, iată, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu broaște.3Nilul va mișuna de broaște. Ele se vor sui și vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat.4Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.’»“5DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți mâna cu toiagul tău peste râuri, canale și iazuri, pentru ca broaștele să iasă în țara Egiptului.»“6Aaron și‑a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului.7Dar magicienii* au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în țara Egiptului.8După aceea Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Rugați‑vă DOMNULUI să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să‑I aducă jertfe DOMNULUI.9Moise i‑a răspuns lui Faraon: – Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.10El a zis: – Mâine. – Moise a răspuns: – Fie așa cum spui, ca să știi că nu este nimeni ca DOMNUL, Dumnezeul nostru.11Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău. Ele vor rămâne doar în Nil.12Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către DOMNUL cu privire la broaștele pe care le‑a adus peste Faraon.13DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri.14Ei le‑au adunat grămezi și țara s‑a împuțit.15Când Faraon a văzut că are răgaz, și‑a împietrit* inima, după cum spusese DOMNUL, și nu i‑a ascultat.
A treia urgie: țânțarii
16Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se prefacă în țânțari* în toată țara Egiptului.»“17Ei au făcut întocmai: Aaron și‑a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale. În toată țara Egiptului praful pământului s‑a transformat în țânțari.18Magicienii* au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n‑au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale.19Atunci magicienii i‑au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s‑a împietrit* și nu i‑a ascultat, după cum spusese DOMNUL.
A patra urgie: muștele
20După aceea, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Scoală‑te dis‑de‑dimineață, du‑te înaintea lui Faraon, când se duce la apă, și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.21Căci, dacă nu‑Mi lași poporul să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care aceștia locuiesc se vor umple de roiuri de muște.22Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen*, unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu sunt DOMNUL în mijlocul țării.23Astfel, voi face o deosebire* între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“24DOMNUL a făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi. Și toată țara Egiptului a fost devastată de muște.25Atunci Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Duceți‑vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară.26Dar Moise a răspuns: – Nu este bine să facem astfel, căci pentru egipteni este o urâciune să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru. Dacă aducem înaintea ochilor egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?27Vom merge cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru, așa cum ne va spune.28Faraon a zis: – Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veți merge prea departe. Rugați‑vă pentru mine!29Moise i‑a răspuns: – Iată, ies de la tine și mă voi ruga DOMNULUI ca mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să ne înșele și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe DOMNULUI!30Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI.31DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n‑a rămas nici măcar una.32Însă și de data aceasta Faraon și‑a împietrit* inima și n‑a lăsat poporul să plece.
nuBibeln
1HERREN sa till Mose: ”Gå tillbaka till farao och säg så här: ’Så säger HERREN: Låt mitt folk gå och hålla gudstjänst åt mig.2Om du vägrar och inte vill släppa folket, ska jag låta hela landet drabbas av grodor.3Nilen ska vimla av dem, och de ska komma upp på land, in i ditt palats, i ditt sovrum och upp i din säng, i dina hovmäns hus och ditt folks hus, i dina bakugnar och baktråg.4Grodorna ska klättra på dig och på ditt folk och dina hovmän.’ ”5HERREN sa till Mose: ”Säg till Aron att räcka ut sin hand med staven över alla floder, bäckar och dammar i Egypten, så att det kommer grodor över hela landet.”6Aron räckte då ut sin hand över vattnen i Egypten, och grodorna täckte hela landet.7Men magikerna gjorde samma sak genom sina hemliga konster och lät grodor komma över Egypten.8Då kallade farao till sig Mose och Aron: ”Be till HERREN att han tar bort grodorna, så ska jag låta folket gå för att offra åt honom.”9”Du ska själv få bestämma den tidpunkt då du vill att jag ska be för dig, dina hovmän och ditt folk”, sa Mose till farao, ”så att grodorna försvinner från dig och dina hus, och blir bara kvar i Nilen.”10”Gör det imorgon”, sa farao. ”Det ska bli som du vill”, svarade Mose”, för att du ska inse att ingen är lik HERREN, vår Gud.11Alla grodor ska försvinna från dig och dina hus och dina hovmän och ditt folk och bara bli kvar i Nilen.”12Mose och Aron lämnade farao och Mose ropade till HERREN att ta bort grodorna som han hade sänt över farao.13HERREN gjorde som Mose bad honom och det låg döda grodor i alla hus, på gårdarna och på fälten.14De samlades ihop i stora högar och det blev en stank över hela landet.15Men när farao såg att hemsökelsen var över, blev han hård på nytt och vägrade att släppa folket, så som HERREN hade sagt.
Myggsvärmar
16Då sa HERREN till Mose: ”Säg till Aron att slå på markens stoft med sin stav, så ska det komma mygg över hela Egypten.”17Mose och Aron gjorde som HERREN hade befallt, och när Aron slog med staven på marken kom det mygg som satte sig på människor och djur. Allt stoft på marken i hela Egypten blev till mygg.18Magikerna försökte göra samma sak genom sina hemliga konster, frambringa mygg, men den här gången misslyckades de. Myggorna fanns överallt på människor och djur.19”Detta är Guds finger”, sa de till farao. Men farao var lika hård. Han ville inte lyssna på Mose och Aron, så som HERREN hade sagt.
Flugsvärmar
20Därefter sa HERREN till Mose: ”Gå upp tidigt på morgonen så att du möter farao när han går till floden, och säg då till honom: ’Så säger HERREN: Låt mitt folk gå och fira gudstjänst inför mig!21Om du vägrar, ska jag sända flugsvärmar över dig och dina hovmän, ditt folk och dina hus. Husen i Egypten ska bli uppfyllda av dem, och marken ska vara täckt av dem.22Landet Goshen däremot, där mitt folk bor, ska jag behandla annorlunda. Där ska det inte finnas några flugsvärmar, för att du ska inse att jag, HERREN, är här i landet.23Jag ska göra skillnad mellan ditt folk och mitt och detta tecken kommer att ske imorgon.’ ”24HERREN gjorde som han hade sagt. Det blev fruktansvärda svärmar av flugor i faraos palats och i hans hovmäns hus och hela Egypten drabbades.25Farao kallade då till sig Mose och Aron och sa: ”Gå och offra åt er Gud, men gör det här i landet.”26Mose svarade: ”Det går inte. Egypterna skulle avsky om vi offrade till HERREN, vår Gud, och offrar vi sådant som de avskyr här mitt framför ögonen på dem, kommer de säkert att stena oss.27Vi måste göra en tre dagars färd ut i öknen för att offra till HERREN, vår Gud, så som han har befallt oss.”28”Gå då”, svarade farao. ”Jag tillåter er att offra åt HERREN, er Gud, i öknen, men gå inte alltför långt. Be för mig!”29”Ja”, svarade Mose, ”så fort jag gått härifrån ska jag be att HERREN låter flugsvärmarna försvinna från dig och dina hovmän och ditt folk. Men lura oss inte fler gånger, utan låt folket gå och offra åt HERREN.”30Mose lämnade farao och bad till HERREN.31HERREN gjorde som Mose bad honom och lät flugsvärmarna försvinna från farao och hans hovmän och hans folk. Inte en enda fluga blev kvar.32Då gjorde farao sitt hjärta lika hårt igen och lät inte folket gå.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.