2.Samuel 22 | Noua Traducere Românească

Cântarea de laudă a lui David

1 David I‑a dedicat DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis: „DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! 3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul* mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu! Tu mă izbăvești din asuprire! 4 Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei! 5 Căci mă înfășuraseră talazurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii! 6 Legăturile Locuinței Morților* mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții. 7 Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, L‑am chemat pe Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale. 8 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase. 9 Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea. 10 A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui. 11 Călărea pe un heruvim și zbura; plutea* pe aripile vântului. 12 Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși. 13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși. 14 DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul. 15 A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani, a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă. 16 La mustrarea DOMNULUI, la suflarea nărilor Lui, s‑au văzut albiile mării și s‑au descoperit temeliile lumii. 17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari, 18 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine. 19 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin. 20 El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine. 21 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele, 22 fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. 23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine. 24 Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea. 25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi. 26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios*; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată. 27 Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești. 28 Tu izbăvești poporul smerit, dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași. 29 Tu ești candela mea, DOAMNE! DOMNUL îmi luminează întunericul. 30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit. 31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul* DOMNULUI este încercat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El. 32 Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mi‑a făcut desăvârșită calea. 34 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi. 35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz. 36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și răspunsul Tău mă face mare. 37 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele. 38 Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc; nu mă întorc până nu‑i mistui. 39 Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele. 40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea* pe cei ce se ridică împotriva mea. 41 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc. 42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator. Se uită după DOMNUL, dar El nu le răspunde. 43 Îi pisez mărunt, ca praful pământului. Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi. 44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește. 45 Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă. 46 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor. 47 DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele! 48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare, 49 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent. 50 De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău! 51 El dă mari izbăviri* regelui Său și arată îndurare* unsului Său, lui David și seminței* lui în veac.“

nuBibeln

Davids sång efter räddningen

1 Denna sång* sjöng David till HERREN när HERREN hade räddat honom från alla hans fiender och från Sauls våld: 2 ”HERREN är min klippa, han är min borg, min räddare. 3 Han är min Gud, min tillflykts klippa. Han är min sköld och min frälsnings horn*, mitt värn och min tillflykt, du som räddar mig från våldet. 4 När jag ropar till HERREN, han som är värd allt pris, räddar han mig från alla mina fiender. 5 Dödens vågor omgav mig, fördärvets strömmar sköljde över mig. 6 Dödsrikets* band omgav mig, dödens snaror föll över mig. 7 I min förtvivlan vädjade jag till HERREN, ropade till min Gud, och han hörde mig i sitt tempel. Mitt rop nådde hans öron. 8 Då darrade jorden och bävade, himlens grundvalar skakade. De skälvde, för han var vred. 9 Rök vällde fram ur hans näsborrar och eldslågor slog ut från hans mun. Han sprutade glöd. 10 Han sänkte ner himlen och kom ner med mörka moln under sina fötter. 11 Han red på en kerub och flög, med vindens vingar svävade han fram.* 12 Han svepte in sig i mörkrets tält som omslöt honom: vattenmassor, tjocka regnmoln. 13 I ljuset av hans närvaro blixtrade klot av eld. 14 HERREN dundrade i himlen. Den Högste lät sin stämma höras. 15 Han sköt sina pilar och skingrade dem, han lät blixtar ljunga och förvirrade dem. 16 Havets bäddar visade sig, jordens grund blev synlig på HERRENS tillrättavisning, för hans vredes stormvind. 17 Från höjden sträckte han ner sin hand, grep tag i mig och drog mig upp ur det djupa vattnet. 18 Han räddade mig från mina mäktiga fiender, från dem som var starkare än jag. 19 De anföll mig på min olyckas dag, men HERREN blev mitt stöd. 20 Han ledde mig till en rymlig plats, han räddade mig, för han älskar mig. 21 Eftersom jag hade handlat rättfärdigt och rent belönade HERREN mig. 22 Jag har följt HERRENS vägar. Jag har inte avfallit och vänt mig bort ifrån min Gud. 23 Jag har noga hållit hans lagar och aldrig överträtt någon enda av dem. 24 Jag har varit fläckfri inför honom och aktat mig för att synda. 25 Därför har HERREN belönat min rättfärdighet, min renhet inför honom. 26 Du är trogen mot den som är trogen. Du är pålitlig för den som är pålitlig. 27 Du visar dig ren mot den rene, men den som sviker möter du med list. 28 Du räddar det folk som är förnedrat, men du förödmjukar de stolta. 29 Du är mitt ljus, HERRE, HERREN förvandlar mitt mörker till ljus. 30 Med din hjälp kan jag anfalla en här, med min Gud kan jag störta fram mot en mur. 31 Guds väg är fullkomlig. Alla HERRENS ord är sanna. Han är en sköld för alla som tar sin tillflykt till honom. 32 Vem är Gud utom HERREN? Vem är en klippa utom vår Gud? 33 Gud är min starka fästning, han hjälper mig att vandra på den rätta vägen. 34 Han gör mig säker på foten som en hind, och ställer mig på bergen. 35 Han ger mig skicklighet i striden och lär mig hur jag ska spänna bågen. 36 Du gav mig din frälsnings sköld, och när du svarade mig, stärkte du mig.* 37 Du gav mig fotfäste, så att jag aldrig behövde snava. 38 Jag förföljde mina fiender, och förgjorde dem, och jag vände inte om förrän alla hade förintats. 39 Jag gjorde slut på dem, jag krossade dem, så att de inte kunde resa sig. Jag trampade ner dem fullständigt. 40 Du rustade mig med styrka till att strida. Mina fiender föll besegrade framför mina fötter. 41 Du drev mina fiender på flykten. Jag har utplånat dem allesammans. 42 De ropade på hjälp, men ingen räddade dem. De ropade på HERREN, men han svarade inte. 43 Jag krossade dem till dammkorn. Jag trampade ner dem som smuts på gatan. 44 Du räddade mig då jag anfölls av mitt folk. Du gjorde mig till ledare över folken, även främlingar kom och betjänade mig. 45 Främlingar kom krypande till mig. När jag talade till dem, lydde de. 46 Främlingars mod försvann, och darrande kom de ut ur sina fästen. 47 HERREN lever! Prisad vare han, min klippa, upphöjd vare Gud, min frälsnings klippa! 48 Gud låter mig hämnas mina fiender, och lägger folken under mig. 49 Du frigör mig undan mina fiender. Du låter dem inte få tag på mig, utan skyddar mig från dessa våldsmän. 50 Därför vill jag prisa dig bland folken, HERRE, och sjunga till din ära! 51 Han ger stora segrar till sin* smorde kung. Han är nådig mot David och hans ättlingar för evigt.”

2.Samuel 22 | Noua Traducere Românească nuBibeln

Cântarea de laudă a lui David

Davids sång efter räddningen