1La începutul anului, pe vremea când regii ieșeau la luptă, David l‑a trimis la război pe Ioab, împreună cu slujitorii săi și cu tot Israelul. Ei i‑au distrus pe fiii lui Amon și au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.2Într‑o seară, regele s‑a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a zărit o femeie foarte plăcută la înfățișare care se îmbăia.3David a trimis pe cineva să afle cine este femeia și i s‑a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam și soția hititului Urie.4David a trimis niște mesageri ca s‑o aducă la el. Ea a venit la el și el s‑a culcat cu ea (ea tocmai se curățise* de necurăția ei). Apoi ea s‑a întors acasă.5Femeia a rămas însărcinată și a trimis să‑l înștiințeze pe David, zicând: „Sunt însărcinată!“6Atunci David i‑a transmis lui Ioab: „Trimite‑mi‑l pe hititul Urie!“ Și Ioab l‑a trimis pe Urie la David.7Când Urie a sosit la David, acesta a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre desfășurarea războiului.8Apoi David i‑a zis lui Urie: – Coboară‑te acasă și spală‑ți picioarele! Urie a ieșit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui.9Urie însă n‑a coborât acasă, ci s‑a culcat la intrarea în palat, alături de toți slujitorii stăpânului său.10L‑au înștiințat pe David, zicând: „Urie n‑a coborât acasă“. Atunci David i‑a zis lui Urie: – Oare nu vii din călătorie? De ce n‑ai coborât acasă?11Urie i‑a răspuns lui David: – Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și‑au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.12David i‑a zis: – Rămâi și astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi. Urie a rămas în Ierusalim în acea zi și în ziua următoare.13David l‑a invitat să mănânce și să bea împreună cu el și l‑a îmbătat. Seara însă, Urie a ieșit să se culce în patul său, alături de slujitorii stăpânului său, și n‑a coborât acasă.
David, vinovat de moartea lui Urie
14În dimineața următoare, David i‑a scris o scrisoare lui Ioab și i‑a trimis‑o prin Urie.15În ea a scris: „Trimiteți‑l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă și apoi retrageți‑vă de lângă el ca să fie lovit și să moară.“16Așadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l‑a așezat pe Urie într‑un loc unde știa că sunt bărbați viteji.17Bărbații cetății au ieșit și s‑au luptat cu Ioab. Au căzut câțiva din popor, dintre slujitorii lui David, și a murit și hititul Urie.18Apoi Ioab a trimis un om la David ca să‑l înștiințeze despre toate lucrurile privitoare la luptă.19Și i‑a poruncit mesagerului, zicând: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă,20dacă regele se va mânia și te va întreba: «De ce v‑ați luptat atât de aproape de cetate? Nu v‑ați dat seama că vor arunca săgeți de pe zid?21Cine l‑a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beșet*? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeț? De ce v‑ați apropiat, așadar, de zid?», atunci să‑i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit și el.»“22Mesagerul a plecat și, ajungând la David, i‑a istorisit tot ceea ce Ioab îl trimisese să‑i spună.23Mesagerul i‑a zis lui David: – Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieșit împotriva noastră în câmpie și noi i‑am respins până la intrarea porții cetății,24dar arcașii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi și unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit și slujitorul tău, hititul Urie.25Atunci David i‑a zis mesagerului: – Așa să‑i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia devorează când pe unul, când pe altul. Intensifică lupta împotriva cetății și distruge‑o.“ Întărește‑l în felul acesta.26Soția lui Urie a auzit că soțul ei, Urie, a murit, și l‑a jelit pe stăpânul ei.27După ce a trecut perioada de jale, David a trimis după ea și a adus‑o în palatul lui. Ea i‑a devenit soție și i‑a născut un fiu. Fapta pe care a săvârșit‑o David a fost rea în ochii DOMNULUI.
nuBibeln
Davids synd med Batseba
1Vid årsskiftet, den tid då kungarna brukade dra ut i fält, sände David ut Joav, sina egna män och hela Israels armé och de förgjorde ammoniterna och belägrade Rabba. David stannade i Jerusalem.2En kväll när han hade stigit upp från sin bädd, gick han ut på palatsets tak. Därifrån fick han se en vacker kvinna som badade.3Han sände bud för att ta reda på vem hon var och fick veta att det var Batseba, dotter till Eliam och hustru till hettiten Uria.4Då sände David bud efter henne. Hon kom och han låg med henne. Hon höll just på att rena sig från sin orenhet.* Sedan återvände hon hem.5När hon senare upptäckte att hon var gravid, meddelade hon David detta.
David försöker komma undan
6Då sände David bud till Joav: ”Skicka hem hettiten Uria!” Joav skickade då Uria till David.7När Uria kom, frågade David hur Joav och armén i övrigt hade det och hur det gick i kriget.8Sedan sa han till honom att gå hem och tvätta fötterna. Uria lämnade då kungens palats och David sände en gåva till honom.9Men Uria gick inte hem. Han stannade över natten vid palatsets port och sov tillsammans med kungens tjänare.10När David fick reda på att Uria inte gått hem, frågade han honom: ”Varför gick du inte hem när du hade varit borta så länge?”11Uria svarade: ”Arken och Israel och Juda befinner sig i tält. Min herre Joav och min herres män har sitt läger ute på de öppna fälten. Skulle då jag gå hem för att äta och dricka och ligga med min hustru? Nej, så sant du själv lever, jag skulle aldrig göra något sådant!”12David sa till honom: ”Stanna här i dag! I morgon kan du återvända.” Då stannade Uria i Jerusalem den dagen och dagen därpå.13David bjöd honom till sitt bord och drack honom full. Men Uria gick inte hem den kvällen heller, utan sov än en gång bland sin herres tjänare.14Nästa morgon skrev David ett brev till Joav som han sände med Uria.15Han skrev: ”Ställ Uria i första ledet, där striden är hetast, och dra er sedan undan från honom, så att han blir träffad och dödad.”16Då gav Joav order till Uria att gå till en plats nära den belägrade staden, där han visste att fiendens bästa män stred.17Stadens män kom och anföll Joav och flera av Davids män stupade. Där dödades också hettiten Uria.18När Joav skickade sin rapport från stridens förlopp till David,19sa han till sin budbärare: ”När du har talat om för kungen vad som hänt i striden,20blir kungen kanske vred och frågar: ’Varför gick ni så nära staden? Visste ni inte att de skulle skjuta från muren?21Vem var det som dödade Avimelek, Jerubbeshets son, vid Teves? En kvinna som kastade en kvarnsten på honom från muren så att han dog!* Varför gick ni så nära muren?’ Då ska du svara: ’Också din tjänare hettiten Uria blev dödad.’ ”22Budbäraren kom till Jerusalem och rapporterade till David enligt de order han fått från Joav.23Budbäraren berättade för David: ”Männen var starkare än vi. De gjorde ett utfall mot oss på fältet, men vi jagade dem tillbaka till stadsportarna.24Men bågskyttarna på muren sköt på oss, dina tjänare, och några av kungens män dödades. Också din tjänare hettiten Uria är död.”25Då svarade David budbäraren: ”Säg till Joav att han inte ska tappa modet! Svärdet dödar den ene såväl som den andre. Kämpa hårdare nästa gång och besegra staden! Säg till honom att vara vid gott mod!”26När Urias hustru hörde att hennes man hade dött, höll hon dödsklagan över honom.27Men när sorgetiden var över, skickade David efter henne och förde henne till sitt hus. Där blev hon hans hustru och födde honom en son. Men det som David hade gjort var ont i HERRENS ögon.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.