1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile.2A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat.3David l‑a întrebat: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Am scăpat din tabăra lui Israel.4David i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat? El a răspuns: – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.5David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat: – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?6Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns: – S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.7Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns: – Iată‑mă!8El m‑a întrebat: – Cine ești? Eu i‑am răspuns: – Sunt amalekit.9Atunci el mi‑a zis: – Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala.10Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu.11Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru.12Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul DOMNULUI și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.13Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile: – De unde ești? El i‑a răspuns: – Sunt fiul unui străin, un amalekit.14Atunci David i‑a zis: – Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul DOMNULUI?15Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis: – Apropie‑te și doboară‑l! El l‑a lovit și acesta a murit.16David i‑a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul DOMNULUI.“
Cântarea de jale a lui David
17David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia,18și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“*):19„Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale. O, cum au căzut vitejii!20Nu spuneți în Gat și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși.21O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare!* Căci acolo a fost detestat* scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn.22De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.23Saul și Ionatan, care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut, nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii.24Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur.25O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.26Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan! Mi‑ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor.27O, cum au căzut vitejii și cum au fost distruse armele!“
nuBibeln
David blir kung över Juda
David sörjer Saul och Jonatan
1När Saul var död och David hade återvänt hem till Siklag efter segern över amalekiterna, stannade David där i två dagar.2Den tredje dagen kom en man från Sauls läger med kläderna sönderrivna och jord på huvudet.* Han föll ner inför David i vördnad.3”Varifrån kommer du?” frågade David. ”Jag har flytt från israeliternas läger”, svarade mannen.4”Vad har hänt?” frågade David. ”Berätta!” Mannen svarade: ”Hela vår armé flydde. Många stupade och Saul och hans son Jonatan är döda.”5”Hur vet du att Saul och Jonatan är döda?” frågade David den unge mannen.6”Jag råkade vara på berget Gilboa”, svarade mannen. ”Där såg jag Saul vila sig mot sitt spjut medan fiendens vagnar närmade sig honom.7När han såg mig, sa han till mig komma fram till honom. Jag gick och sa: ’Här är jag!’8’Vem är du?’ frågade han mig. ’En amalekit’, svarade jag.9’Kom och befria mig från mina plågor’, sa han, ’för döden håller mig i sitt grepp och jag har inte långt kvar.’10Då dödade jag honom, eftersom jag visste att han inte skulle överleva. Sedan tog jag hans krona och hans armband för att överlämna dem till dig, herre.”11David och hans män slet då sönder sina kläder.12De fastade, grät och sörjde hela dagen över Saul och hans son Jonatan och över HERRENS armé och Israels folk, eftersom så många hade dött den dagen.13Sedan frågade David den unge mannen som hade kommit med nyheterna: ”Varifrån är du?” Han svarade: ”Jag är son till en främling, en amalekit.”14”Hur vågade du lyfta din hand och döda HERRENS smorde?” frågade David.15Han kallade på en av sina soldater och sa: ”Hugg ner honom!” Soldaten gjorde som David befallt och amalekiten föll ner död.16”Du bär själv skulden till din egen död”, sa David till honom, ”för du vittnade själv mot dig att du dödat HERRENS smorde.”
Davids sång till Saul och Jonatan
17David sjöng en klagosång över Saul och hans son Jonatan18och befallde att folket i Juda skulle lära sig sången. Den upptecknades i ”Den redliges bok”.19”O Israel, din prydnad ligger slagen på höjderna. Dina mäktiga har fallit.20Berätta det inte för någon i Gat, låt det inte bli känt på Ashkelons gator, så att inte filistéernas döttrar ska glädja sig, de oomskurnas döttrar dansa av fröjd.21Ni Gilboa berg, må ni aldrig mer se dagg eller regn, ej heller fält för offergåvor. Där ligger de mäktigas sköld fläckad, Sauls sköld, inte längre insmord med olja.22Jonatans båge och Sauls svärd återvände aldrig otillfredsställda från slagfälten och från den blodiga kampen med mäktiga fiender.23Saul och Jonatan, så älskade och vördade i livet, var tillsammans även i döden. De var snabbare än örnar, starkare än lejon.24Israels döttrar, gråt över Saul, som klädde er så vackert i purpurrött och prydde era kläder med smycken av guld.25Mäktiga hjältar har fallit i striden. Jonatan ligger slagen på höjderna.26Jag sörjer dig, Jonatan, min bror! Du var mig så kär. Din kärlek var mer för mig än kvinnors kärlek.27De mäktiga har fallit, och vapnen är krossade.”
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.