1I s‑a spus lui David: – Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.2David L‑a întrebat pe DOMNUL, zicând: – Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni? DOMNUL i‑a răspuns lui David: – Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!3Dar oamenii lui David i‑au zis: – Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?4Atunci David L‑a întrebat din nou pe DOMNUL, și DOMNUL i‑a răspuns, zicând: – Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.5David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei.6Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.
David, urmărit de Saul
7Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“8Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.9Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar: – Adu efodul aici!10Apoi David a zis: – DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea.11Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău. DOMNUL i‑a răspuns: – Se va coborî.12David a zis: – Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul? DOMNUL i‑a răspuns: – Te vor da.13Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo.14David a locuit în pustie, în fortificații*; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui.15În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.16Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu,17zicându‑i: – Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.18Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea DOMNULUI. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.19Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis: – Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon?20Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!21Saul le‑a zis: – Fiți binecuvântați de DOMNUL pentru că ați avut milă de mine.22Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret.23Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.24Zifiții s‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba*, la sud* de Ieșimon.25Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon.26Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă.27A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“28Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot*.29David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.
nuBibeln
David räddar staden Keila
1En dag fick David reda på att filistéerna hade anfallit Keila och nu var i färd med att plundra tröskplatserna.2Då frågade David HERREN: ”Ska jag anfalla dem?” HERREN svarade: ”Ja, gå till attack mot filistéerna och rädda Keila!”3Men Davids män hade invändningar: ”Vi lever i fruktan redan här i Juda. Ska vi nu bli tvungna att gå till Keila för att strida mot hela den filistéiska armén?”4David frågade då HERREN än en gång, men HERREN svarade på samma sätt: ”Gå ner till Keila, så ska jag överlämna filistéerna åt dig!”5Då gick David och hans män ner till Keila och stred mot filistéerna. De förde bort filistéernas boskap och räddade Keilas befolkning.6Evjatar, Achimeleks son som hade flytt till David följde också med till Keila och han hade efoden* med sig.7Men Saul fick reda på att David var i Keila och sa: ”Gud har överlämnat David åt mig eftersom han har stängt in sig i en stad med starka portar!”8Sedan mobiliserade Saul hela sin armé för att belägra Keila och omringa David och hans män.9När David fick reda på Sauls plan mot honom, bad han prästen Evjatar att ta fram efoden.10”HERRE Israels Gud”, sa David. ”Jag har hört att Saul tänker komma och förgöra Keila för min skull.11Kommer Keilas män att överlämna mig åt honom? Och tänker verkligen Saul komma hit som jag har hört? HERRE Israels Gud, svara mig, din tjänare!” HERREN svarade: ”Ja, han kommer.”12”Och kommer Keilas män att utlämna mig till Saul?” frågade David. ”Ja, de kommer att utlämna dig”, svarade HERREN.
David gömmer sig ute i vildmarken
13David och hans cirka 600 man lämnade därför Keila och vandrade från plats till plats. Men när Saul fick veta att David hade flytt från Keila, brydde han sig inte om att dra ut.14David bodde sedan i bergfästena i bergslandet Sif. Saul sökte efter honom ständigt, men Gud lät honom inte hitta David.15När David var i Horsha i Sifs öken, fick han höra att Saul var på väg för att döda honom.16Men Jonatan, Sauls son, gick för att leta reda på David och när han fann honom, uppmuntrade han David att lita på Gud.17”Var inte rädd”, sa Jonatan. ”Min far kommer aldrig att få tag i dig! Du ska bli Israels kung och jag kommer att bli din närmaste man. Det vet min far Saul också.”18De slöt sedan ett förbund med varandra inför HERREN. Och efter det återvände Jonatan hem, medan David stannade kvar i Horsha.19Men några av Sifs män gick till Saul i Giva och sa: ”David gömmer sig bland bergfästena vid Horsha på Hakilahöjden söder om Jeshimon.20Kom ner dit, konung, så ska vi se till att gripa honom åt dig!”21”HERREN ska välsigna er för er omtanke om mig”, sa Saul.22”Gå genast och gör er beredda! Ta reda på var han rör sig och visar sig, för jag vet hur listig han är.23Kartlägg alla hans gömställen och kom sedan tillbaka med säkra uppgifter. Då ska jag följa med er. Om han bara finns i området ska jag hitta honom, om jag så ska söka överallt i hela Juda!”24Sedan återvände Sifs män hem före Saul. David och hans män befann sig i öknen Maon, i ödemarken söder om Jeshimon.25Saul och hans män sökte efter David. Men David fick reda på det och drog sig till klippan i Maons öken. Saul fick veta det och förföljde dem in i öknen.26Saul gick på ena sidan av berget och David med sina män på den andra. David skyndade sig för att komma undan Saul. Saul och hans män kom allt närmare och försökte omringa och gripa David och hans män.27Då kom en budbärare till Saul och sa: ”Skynda dig tillbaka! Filistéerna har gått till anfall mot landet igen!”28Därför gav han upp förföljandet av David och gick för att möta filistéerna. Och ända sedan dess har den platsen kallats Skiljeklippan.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.