Matthäus 18 | Noua Traducere Românească

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

1 În ceasul acela, ucenicii s‑au apropiat de Isus, zicând: – Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor? 2 Isus a chemat un copilaș, l‑a pus să stea în mijlocul lor 3 și le‑a zis: – Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca și copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și oricine primește în Numele Meu pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește. 6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.

Prilejuri de poticnire

7 Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de poticnire*! Căci este nevoie să vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de poticnire! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie‑le și aruncă‑le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate‑l și aruncă‑l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul Gheenei*!

Pilda despre oaia rătăcită

10 Vedeți să nu cumva să‑l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în ceruri. 11 Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce credeți? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s‑o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s‑au rătăcit! 14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre acești micuți.

Când semenul tău păcătuiește împotriva ta

15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du‑te și mustră‑l* doar între tine și el. Dacă te ascultă, l‑ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie întemeiată pe cuvântul a doi sau trei martori“*. 17 Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii*. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân* și ca un vameș. 18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.* 19 Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să‑l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în ceruri. 20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!

Pilda despre sclavul nemilostiv

21 Atunci Petru s‑a apropiat și L‑a întrebat: – Doamne, de câte ori să‑l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori? 22 Isus i‑a zis: – Eu nu‑ți zic să‑l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte*. 23 De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să‑și încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care‑i datora zece mii de talanți*. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26 Atunci sclavul, aruncându‑se la pământ, i s‑a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti tot!“ 27 Stăpânului acelui sclav i s‑a făcut milă de el, așa că l‑a lăsat și i‑a iertat datoria. 28 După ce a ieșit, sclavul acela l‑a găsit pe unul dintre confrații lui care‑i datora o sută de denari*. El l‑a înșfăcat și, în timp ce‑l strângea de gât, i‑a zis: „Plătește ce‑mi datorezi!“ 29 Atunci confratele său, aruncându‑se la pământ, l‑a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti.“ 30 Dar el n‑a vrut, ci s‑a dus și l‑a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s‑au întristat foarte tare. Ei s‑au dus și i‑au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase. 32 Atunci stăpânul lui l‑a chemat la el și i‑a zis: „Sclav rău, eu ți‑am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m‑ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai milă și tu de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“ 34 Stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria. 35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu‑l iartă din inimă pe fratele său.

New International Reader’s Version

Who is the most important person in the kingdom?

1 At that time the disciples came to Jesus. They asked him, ‘Then who is the most important person in the kingdom of heaven?’ 2 Jesus called a little child over to him. He had the child stand among them. 3 Jesus said, ‘What I’m about to tell you is true. You need to change and become like little children. If you don’t, you will never enter the kingdom of heaven. 4 Anyone who takes the humble position of this child is the most important in the kingdom of heaven. 5 Anyone who welcomes a little child like this one in my name welcomes me.

Do not cause people to sin

6 ‘What if someone causes one of these little ones who believe in me to sin? If they do, it would be better for them to have a large millstone hung around their neck and be drowned at the bottom of the sea. 7 How terrible it will be for the world because of the things that cause people to sin! Things like that must come. But how terrible for the person who causes them! 8 If your hand or foot causes you to sin, cut it off and throw it away. It would be better to enter the kingdom of heaven with only one hand than go into hell with two hands. It would be better to enter the kingdom of heaven with only one foot than go into hell with two feet. In hell the fire burns for ever. 9 If your eye causes you to sin, poke it out and throw it away. It would be better to enter the kingdom of heaven with one eye than to have two eyes and be thrown into the fire of hell.

The story of the wandering sheep

10 ‘See that you don’t look down on one of these little ones. Here is what I tell you. Their angels in heaven are always with my Father who is in heaven. 12 ‘What do you think? Suppose a man owns 100 sheep and one of them wanders away. Won’t he leave the 99 sheep on the hills? Won’t he go and look for the one that wandered off? 13 What I’m about to tell you is true. If he finds that sheep, he is happier about the one than about the 99 that didn’t wander off. 14 It is the same with your Father in heaven. He does not want any of these little ones to die.

When someone sins against you

15 ‘If your brother or sister sins against you, go to them. Tell them what they did wrong. Keep it between the two of you. If they listen to you, you have won them back. 16 But what if they won’t listen to you? Then take one or two others with you. Scripture says, “Every matter must be proved by the words of two or three witnesses.” 17 But what if they also refuse to listen to the witnesses? Then tell it to the church. And what if they refuse to listen even to the church? Then don’t treat them as a brother or sister. Treat them as you would treat an ungodly person or a tax collector. 18 ‘What I’m about to tell you is true. What you lock on earth will be locked in heaven. What you unlock on earth will be unlocked in heaven. 19 ‘Again, here is what I tell you. Suppose two of you on earth agree about anything you ask for. My Father in heaven will do it for you. 20 Where two or three people gather in my name, I am there with them.’

The servant who had no mercy

21 Peter came to Jesus. He asked, ‘Lord, how many times should I forgive my brother or sister who sins against me? Up to seven times?’ 22 Jesus answered, ‘I tell you, not seven times, but 77 times. 23 ‘The kingdom of heaven is like a king who wanted to collect all the money his servants owed him. 24 As the king began to do it, a man who owed him 10,000 bags of gold was brought to him. 25 The man was not able to pay. So his master gave an order. The man, his wife, his children, and all he owned had to be sold to pay back what he owed. 26 ‘Then the servant fell on his knees in front of him. “Give me time,” he begged. “I’ll pay everything back.” 27 His master felt sorry for him. He forgave him what he owed and let him go. 28 ‘But then that servant went out and found one of the other servants who owed him 100 silver coins. He grabbed him and began to choke him. “Pay back what you owe me!” he said. 29 ‘The other servant fell on his knees. “Give me time,” he begged him. “I’ll pay it back.” 30 ‘But the first servant refused. Instead, he went and had the man thrown into prison. The man would be held there until he could pay back what he owed. 31 The other servants saw what had happened and were very angry. They went and told their master everything that had happened. 32 ‘Then the master called the first servant in. “You evil servant,” he said. “I forgave all that you owed me because you begged me to. 33 Shouldn’t you have had mercy on the other servant just as I had mercy on you?” 34 In anger his master handed him over to the jailers. He would be punished until he paid back everything he owed. 35 ‘This is how my Father in heaven will treat each of you unless you forgive your brother or sister from your heart.’

Matthäus 18 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version