Markus 4 | Noua Traducere Românească

Pilda semănătorului

1 Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. În jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo, pe mare; întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm. 2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat‑o. 5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc*, 6 dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s‑a uscat. 7 Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat‑o*, așa că nu a dat rod. 8 Dar altele au căzut într‑un pământ bun și au dat rod, înălțându‑se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută.“ 9 Și zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. 11 Isus le‑a zis: „Vouă v‑a fost dată taina* Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12 pentru ca, «Să privească cu privirea,* dar să nu vadă, și să audă cu auzul,* dar să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“* 13 Apoi le‑a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan* și ia Cuvântul semănat în ei. 16 Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt vremelnici. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18 Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20 Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.“

Pilda candelei

21 El le‑a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adusă ea ca să fie pusă pe un sfeșnicar? 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă! 24 Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25 Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.“

Pilda cu sămânța care crește

26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27 Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29 Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul.“

Pilda bobului de muștar

30 El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă s‑o descriem? 31 Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele* de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare* decât toate legumele și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“ 33 Și prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să‑l înțeleagă. 34 Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

35 În aceeași zi, când s‑a lăsat seara, le‑a zis: – Să traversăm în partea cealaltă! 36 Și lăsând mulțimea, L‑au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37 Atunci s‑a stârnit un vârtej de vânt puternic*, care arunca valurile în barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38 Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă. Ei L‑au trezit și I‑au spus: – Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?! 39 Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și a zis mării: – Taci! Liniștește‑te! Vântul s‑a oprit și s‑a făcut o liniște mare. 40 Apoi le‑a zis: – De ce sunteți fricoși? Tot n‑aveți credință? 41 Ei s‑au temut foarte tare și‑și ziceau unii altora: – Cine deci este Acesta, de‑L ascultă până și vântul, și marea?!

New International Reader’s Version

The story of the farmer

1 Again Jesus began to teach by the Sea of Galilee. The crowd that gathered around him was very large. So he got into a boat. He sat down in it out on the lake. All the people were along the shore at the water’s edge. 2 He taught them many things using stories. In his teaching he said, 3 ‘Listen! A farmer went out to plant his seed. 4 He scattered the seed on the ground. Some fell on a path. Birds came and ate it up. 5 Some seed fell on rocky places, where there wasn’t much soil. The plants came up quickly, because the soil wasn’t deep. 6 When the sun came up, it burned the plants. They dried up because they had no roots. 7 Other seed fell among thorns. The thorns grew up and crowded out the plants. So the plants did not bear corn. 8 Still other seed fell on good soil. It grew up and produced a crop 30, 60, or even 100 times more than the farmer planted.’ 9 Then Jesus said, ‘Whoever has ears should listen.’ 10 Later Jesus was alone. The 12 disciples asked him about the stories. So did the others around him. 11 He told them, ‘The secret of God’s kingdom has been given to you. But to outsiders everything is told using stories. 12 In that way, ‘ “They will see but never know what they are seeing. They will hear but never understand. Otherwise they might turn and be forgiven!” ’ 13 Then Jesus said to them, ‘Don’t you understand this story? Then how will you understand any stories of this kind? 14 The seed the farmer plants is God’s message. 15 What is seed scattered on a path like? The message is planted. The people hear the message. Then Satan comes. He takes away the message that was planted in them. 16 And what is seed scattered on rocky places like? The people hear the message. At once they receive it with joy. 17 But they have no roots. So they last only a short time. They quickly fall away from the faith when trouble or suffering comes because of the message. 18 And what is seed scattered among thorns like? The people hear the message. 19 But then the worries of this life come to them. Wealth comes with its false promises. The people also long for other things. All of these are the kinds of things that crowd out the message. They keep it from producing fruit. 20 And what is seed scattered on good soil like? The people hear the message. They accept it. They produce a good crop 30, 60, or even 100 times more than the farmer planted.’

A lamp on a stand

21 Jesus said to them, ‘Do you bring in a lamp to put it under a large bowl or a bed? Don’t you put it on its stand? 22 What is hidden is meant to be seen. And what is put out of sight is meant to be brought out into the open. 23 Whoever has ears should listen.’ 24 ‘Think carefully about what you hear,’ he said. ‘As you give, so you will receive. In fact, you will receive even more. 25 Whoever has something will be given more. Whoever has nothing, even what they have will be taken away from them.’

The story of the growing seed

26 Jesus also said, ‘Here is what God’s kingdom is like. A farmer scatters seed on the ground. 27 Night and day the seed comes up and grows. It happens whether the farmer sleeps or gets up. He doesn’t know how it happens. 28 All by itself the soil produces corn. First the stalk comes up. Then the ear appears. Finally, the full corn appears in the ear. 29 Before long the corn ripens. So the farmer cuts it down, because the harvest is ready.’

The story of the mustard seed

30 Again Jesus said, ‘What can we say God’s kingdom is like? What story can we use to explain it? 31 It is like a mustard seed, which is the smallest of all seeds on earth. 32 But when you plant the seed, it grows. It becomes the largest of all garden plants. Its branches are so big that birds can rest in its shade.’ 33 Using many stories like these, Jesus spoke the word to them. He told them as much as they could understand. 34 He did not say anything to them without using a story. But when he was alone with his disciples, he explained everything.

Jesus calms the storm

35 When evening came, Jesus said to his disciples, ‘Let’s go over to the other side of the lake.’ 36 They left the crowd behind. And they took him along in a boat, just as he was. There were also other boats with him. 37 A wild storm came up. Waves crashed over the boat. It was about to sink. 38 Jesus was in the back, sleeping on a cushion. The disciples woke him up. They said, ‘Teacher! Don’t you care if we drown?’ 39 He got up and ordered the wind to stop. He said to the waves, ‘Quiet! Be still!’ Then the wind died down. And it was completely calm. 40 He said to his disciples, ‘Why are you so afraid? Don’t you have any faith at all yet?’ 41 They were terrified. They asked each other, ‘Who is this? Even the wind and the waves obey him!’

Markus 4 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version