Lukas 14 | Noua Traducere Românească

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

1 Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică*. 3 Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: – Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu? 4 Ei însă tăceau. Isus l‑a luat de mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. 5 Apoi le‑a zis: – Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat? 6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7 Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă: 8 – Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10 Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat. 12 Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase: – Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14 și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis: – Fericit este oricine va mânca* în Împărăția lui Dumnezeu! 16 Dar Isus i‑a răspuns: – Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți. 17 La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“ 18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.* Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“ 19 Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“ 20 Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“ 21 Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“ 22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S‑a întors și le‑a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște* tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să‑și bată joc de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!» 31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

New International Reader’s Version

Jesus eats at a Pharisee’s house

1 One Sabbath day, Jesus went to eat in the house of a well-known Pharisee. While he was there, he was being carefully watched. 2 In front of him was a man whose body was badly swollen. 3 Jesus turned to the Pharisees and the authorities on the law. He asked them, ‘Is it breaking the Law to heal on the Sabbath day?’ 4 But they remained silent. So Jesus took hold of the man and healed him. Then he sent him away. 5 He asked them another question. He said, ‘Suppose one of you has a child or an ox that falls into a well on the Sabbath day. Wouldn’t you pull it out right away?’ 6 And they had nothing to say. 7 Jesus noticed how the guests picked the places of honour at the table. So he told them a story. 8 He said, ‘Suppose someone invites you to a wedding feast. Do not take the place of honour. A person more important than you may have been invited. 9 If so, the host who invited both of you will come to you. He will say, “Give this person your seat.” Then you will be filled with shame. You will have to take the least important place. 10 But when you are invited, take the lowest place. Then your host will come over to you. He will say, “Friend, move up to a better place.” Then you will be honoured in front of all the other guests. 11 All those who lift themselves up will be made humble. And those who make themselves humble will be lifted up.’ 12 Then Jesus spoke to his host. ‘Suppose you give a lunch or a dinner,’ he said. ‘Do not invite your friends, your brothers or sisters, or your relatives, or your rich neighbours. If you do, they may invite you to eat with them. So you will be paid back. 13 But when you give a banquet, invite those who are poor. Also invite those who can’t see or walk. 14 Then you will be blessed. Your guests can’t pay you back. But you will be paid back when those who are right with God rise from the dead.’

The story of the great banquet

15 One of the people at the table with Jesus heard him say those things. So he said to Jesus, ‘Blessed is the one who will eat at the feast in God’s kingdom.’ 16 Jesus replied, ‘A certain man was preparing a great banquet. He invited many guests. 17 Then the day of the banquet arrived. He sent his servant to those who had been invited. The servant told them, “Come. Everything is ready now.” 18 ‘But they all had the same idea. They began to make excuses. The first one said, “I have just bought a field. I have to go and see it. Please excuse me.” 19 ‘Another said, “I have just bought five pairs of oxen. I’m on my way to try them out. Please excuse me.” 20 ‘Still another said, “I just got married, so I can’t come.” 21 ‘The servant came back and reported this to his master. Then the owner of the house became angry. He ordered his servant, “Go out quickly into the streets and lanes of the town. Bring in those who are poor. Also bring those who can’t see or walk.” 22 ‘ “Sir”, the servant said, “what you ordered has been done. But there is still room.” 23 ‘Then the master told his servant, “Go out to the roads. Go out to the country lanes. Make the people come in. I want my house to be full. 24 I tell you, not one of those people who were invited will get a taste of my banquet.” ’

The cost of being a disciple

25 Large crowds were travelling with Jesus. He turned and spoke to them. He said, 26 ‘Anyone who comes to me must hate their father and mother. They must hate their wife and children. They must hate their brothers and sisters. And they must hate even their own life. Unless they do this, they can’t be my disciple. 27 Whoever doesn’t carry their cross and follow me can’t be my disciple. 28 ‘Suppose one of you wants to build a tower. Won’t you sit down first and figure out how much it will cost? Then you will see whether you have enough money to finish it. 29 Suppose you start building and are not able to finish. Then everyone who sees what you have done will laugh at you. 30 They will say, “This person started to build but wasn’t able to finish.” 31 ‘Or suppose a king is about to go to war against another king. And suppose he has 10,000 men, while the other has 20,000 coming against him. Won’t he first sit down and think about whether he can win? 32 And suppose he decides he can’t win. Then he will send some men to ask how peace can be made. He will do this while the other king is still far away. 33 In the same way, you must give up everything you have. Those of you who don’t cannot be my disciple. 34 ‘Salt is good. But suppose it loses its saltiness. How can it be made salty again? 35 It is not good for the soil. And it is not good for the compost heap. It will be thrown out. ‘Whoever has ears should listen.’

Lukas 14 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version