1Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.2DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.»3De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.4DOMNUL i‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“5Ghedeon a coborât poporul la apă și DOMNUL i‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba* așa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“6Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.7DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“8După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițele* în mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon.9Chiar în noaptea aceea, DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale.10Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău.11Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără.12Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării.13Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis. El zicea: – Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.14Semenul lui a răspuns și a zis: – Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.15După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căci DOMNUL a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“16A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele,17și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu!18Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!»“19Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții*, chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini.20Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia DOMNULUI și sabia lui Ghedeon!“21Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.22Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe, DOMNUL a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat.23Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.24Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan.25Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb*, iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.* După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.
New International Reader’s Version
Gideon wins the battle over the Midianites
1Early in the morning Jerub-Baal and all his men camped at the spring of Harod. Jerub-Baal was another name for Gideon. The camp of Midian was north of Gideon’s camp. It was in the valley near the hill of Moreh.2The LORD said to Gideon, ‘I want to hand Midian over to you. But you have too many men for me to do that. Then Israel might boast, “My own strength has saved me.”3So here is what I want you to announce to the army. Tell them, “Those who tremble with fear can turn back. They can leave Mount Gilead.” ’ So 22,000 men left. But 10,000 remained.4The LORD said to Gideon, ‘There are still too many men. So take them down to the water. There I will reduce the number of them for you. If I say, “This one will go with you,” he will go. But if I say, “That one will not go with you,” he will not go.’5So Gideon took the men down to the water. There the LORD said to him, ‘Some men will drink the way dogs do. They will lap up the water with their tongues. Separate them from those who get down on their knees to drink.’6Three hundred men brought up the water to their mouths with their hands. And they lapped it up the way dogs do. All the rest got down on their knees to drink.7The LORD spoke to Gideon. He said, ‘With the help of the 300 men who lapped up the water I will save you. I will hand the Midianites over to you. Let all the other men go home.’8So Gideon sent those Israelites home. But he kept the 300 men. They took over the supplies and trumpets the others had left. The Midianites had set up their camp in the valley below where Gideon was.9During that night the LORD said to Gideon, ‘Get up. Go down against the camp. I am going to hand it over to you.10But what if you are afraid to attack? Then go down to the camp with your servant Purah.11Listen to what they are saying. After that, you will not be afraid to attack the camp.’ So Gideon and his servant Purah went down to the edge of the camp.12The Midianites had set up their camp in the valley. So had the Amalekites and all the other tribes from the east. There were so many of them that they looked like huge numbers of locusts. Like the grains of sand on the seashore, their camels couldn’t be counted.13Gideon arrived just as a man was telling a friend about his dream. ‘I had a dream,’ he was saying. ‘A round loaf of barley bread came rolling into the camp of Midian. It hit a tent with great force. The tent turned over and fell down flat.’14His friend replied, ‘That can only be the sword of Gideon, the son of Joash. Gideon is from Israel. God has handed the Midianites over to him. He has given him the whole camp.’15Gideon heard the man explain what the dream meant. Then Gideon bowed down and worshipped. He returned to the camp of Israel. He called out, ‘Get up! The LORD has handed the Midianites over to you.’16Gideon separated the 300 men into three fighting groups. He put a trumpet and an empty jar into the hands of each man. And he put a torch inside each jar.17‘Watch me’, he told them. ‘Do what I do. I’ll go to the edge of the enemy camp. Then do exactly as I do.18I and everyone with me will blow our trumpets. Then blow your trumpets from your positions all around the camp. And shout the battle cry, “For the LORD and for Gideon!” ’19Gideon and the 100 men with him reached the edge of the enemy camp. It was about ten o’clock at night. It was just after the guard had been changed. Gideon and his men blew their trumpets. They broke the jars that were in their hands.20The three fighting groups blew their trumpets. They smashed their jars. They held their torches in their left hands. They held in their right hands the trumpets they were going to blow. Then they shouted the battle cry, ‘A sword for the LORD and for Gideon!’21Each man stayed in his position around the camp. But all the Midianites ran away in fear. They were crying out as they ran.22When the 300 trumpets were blown, the LORD caused all the men in the enemy camp to start fighting one another. They attacked one another with their swords. The army ran away to Beth Shittah towards Zererah. They ran all the way to the border of Abel Meholah near Tabbath.23Israelites from the tribes of Naphtali, Asher and all of Manasseh were called out. They chased the Midianites.24Gideon sent messengers through the entire hill country of Ephraim. They said, ‘Come on down against the Midianites. Take control of the waters of the River Jordan before they get there. Do it all the way to Beth Barah.’ So all the men of Ephraim were called out. They took control of the waters of the Jordan all the way to Beth Barah.25They also captured Oreb and Zeeb. Those men were two of the Midianite leaders. The men of Ephraim killed Oreb at the rock of Oreb. They killed Zeeb at the winepress of Zeeb. They chased the Midianites. And they brought the heads of Oreb and Zeeb to Gideon. He was by the River Jordan.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.