1O rostire cu privire la Damasc. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.2Cetățile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo; și nu va fi nimeni care să le sperie.3Efraim va fi lăsat fără fortăreață, iar Damascul fără suveranitate. Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel,“ zice DOMNUL Oștirilor.4„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va usca.5Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui; va fi ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.6Totuși, câteva spice vor mai rămâne, la fel ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.7În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.8Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la AȘERELE* și la altarele pentru tămâiere pe care le‑au făurit degetele lor.9În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustie!10Și aceasta pentru că L‑ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și nu ți‑ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deși sădești plante plăcute și plantezi ramuri de viță străină,11deși în ziua în care îi plantezi, le și faci să crească*, și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi luat într‑o zi de boală și de durere de nevindecat.12Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca niște ape vijelioase!13Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.14Seara, teroare! Până dimineața, ei nu mai sunt. Aceasta este partea celor ce ne jupoaie și sorțul celor ce ne jefuiesc.
New International Reader’s Version
Prophecies against Damascus and Israel
1Here is a prophecy against Damascus that the LORD gave me. He said, ‘Damascus will not be a city anymore. Instead, all its buildings will be knocked down.2The cities of Aroer will be deserted. They will be left to the flocks that lie down there. No one will make them afraid.3Ephraim’s people will no longer have cities with high walls around them. Royal power will disappear from Damascus. Those who are left alive in Aram will be like the glory of the people of Israel,’ announces the LORD who rules over all.4‘In days to come, the glory of Jacob’s people will fade. Their strength will get weaker and weaker.5It will be as when workers cut and gather corn in the Valley of Rephaim. They gather up stalks in their arms. Only a few ears of corn are left.6In the same way, only a few people will be left alive. It will be as when workers knock olives off the trees. Only two or three olives are left on the highest branches. Four or five at most are left on the limbs that produce fruit,’ announces the LORD, the God of Israel.7In days to come, people will look to their Maker for help. They will turn their eyes to the Holy One of Israel.8They won’t trust in the altars they made with their own hands. They won’t pay any attention to the poles they used to worship the female god named Asherah. And they won’t depend on the incense altars they made with their own fingers.9At that time the strong cities in Israel will be deserted. They will be as they were when the Israelites drove the Canaanites away. They will be like places that are taken over by bushes and weeds. The whole land will become dry and empty.10Israel, you have forgotten God, who saves you. You have not remembered the Rock, who keeps you safe. You might set out the finest plants. You might plant vines from other lands.11The plants might start to grow on the day you set them out. The vines might begin to bud on the morning you plant them. But even if they do, there won’t be any harvest. Instead, there will be disease and pain that won’t go away.12How terrible it will be for the nations that attack us! The noise of their armies is like the sound of the ocean. How terrible it will be for the nations who fight against us! They are as loud as huge waves crashing on the shore.13They sound like the roar of rushing waters. But when the LORD speaks out against them, they run far away. The wind blows them away like straw on the hills. A strong wind drives them along like tumbleweeds.14In the evening, the nations terrify us. But before morning comes, they are gone. That’s what happens to those who steal our goods. That’s what happens to those who take what belongs to us.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.