1Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai,* zicând:2„Ridică‑te și du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!“3Dar Iona s‑a ridicat ca să fugă la Tarșiș*, departe de fața DOMNULUI. El a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s‑a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața DOMNULUI.4DOMNUL însă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s‑a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.5Marinarii s‑au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc.6Căpitanul s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Cum poți să dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri!“7Apoi fiecare i‑au zis semenului său: „Haideți să aruncăm sorții, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au aruncat sorții, iar sorțul a căzut pe Iona.8Atunci ei l‑au întrebat: – Spune‑ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?9El le‑a răspuns: – Sunt evreu și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!10Bărbații aceia s‑au temut foarte tare și l‑au întrebat: – Ce‑ai făcut? (Ei aflaseră că fugea de fața DOMNULUI, întrucât el le spusese acest lucru.)11Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l‑au întrebat iarăși: – Ce să‑ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?12El le‑a răspuns: – Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!13Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n‑au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.14Atunci au strigat către DOMNUL și au zis: „Oh, DOAMNE, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, DOAMNE, ai făcut așa cum Ți‑a plăcut!“15Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au aruncat în mare, iar marea și‑a potolit furia.16Atunci bărbații aceia s‑au temut foarte tare de DOMNUL. Ei I‑au adus DOMNULUI o jertfă și au făcut jurăminte.17DOMNUL a trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.
New International Reader’s Version
Jonah runs away from the Lord
1A message from the LORD came to Jonah, the son of Amittai. The LORD said,2‘Go to the great city of Nineveh. Preach against it. The sins of its people have come to my attention.’3But Jonah ran away from the LORD. He headed for Tarshish. So he went down to the port of Joppa. There he found a ship that was going to Tarshish. He paid the fare and went on board. Then he sailed for Tarshish. He was running away from the LORD.4But the LORD sent a strong wind over the Mediterranean Sea. A wild storm came up. It was so wild that the ship was in danger of breaking apart.5All the sailors were afraid. Each one cried out to his own god for help. They threw the ship’s contents into the sea. They were trying to make the ship lighter. But Jonah had gone below deck. There he lay down and fell into a deep sleep.6The captain went down to him and said, ‘How can you sleep? Get up and call out to your god for help! Maybe he’ll pay attention to what’s happening to us. Then we won’t die.’7Here is what the sailors said to one another. ‘Someone is to blame for getting us into all this trouble. Come. Let’s cast lots to find out who it is.’ So they did. And Jonah was picked.8They asked him, ‘What terrible thing have you done to bring all this trouble on us? Tell us. What do you do for a living? Where do you come from? What is your country? What people do you belong to?’9He answered, ‘I’m a Hebrew. I worship the LORD. He is the God of heaven. He made the sea and the dry land.’10They found out he was running away from the LORD. That’s because he had told them. Then they became terrified. So they asked him, ‘How could you do a thing like that?’11The sea was getting rougher and rougher. So they asked him, ‘What should we do to you to make the sea calm down?’12‘Pick me up and throw me into the sea,’ he replied. ‘Then it will become calm. I know it’s my fault that this terrible storm has come on you.’13But the men didn’t do what he said. Instead, they did their best to row back to land. But they couldn’t. The sea got even rougher than before.14Then they cried out to the LORD. They prayed, ‘Please, LORD, don’t let us die for taking this man’s life. After all, he might not be guilty of doing anything wrong. So don’t hold us responsible for killing him. LORD, you always do what you want to.’15Then they took Jonah and threw him overboard. And the stormy sea became calm.16The men saw what had happened. Then they began to have great respect for the LORD. They offered a sacrifice to him. And they made promises to him.
Jonah prays to the Lord
17Now the LORD sent a huge fish to swallow Jonah. And Jonah was in the belly of the fish for three days and three nights.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.