Johannes 6 | Noua Traducere Românească

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

1 După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei*. 2 O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3 Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4 Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l‑a întrebat pe Filip: – De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia? 6 Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă. 7 Filip I‑a răspuns: – Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari* nu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin! 8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis: 9 – Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?! 10 Isus a zis: – Puneți oamenii să se așeze! În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, bărbații* s‑au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11 Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră*. De asemenea, le‑a dat și din pești cât au vrut. 12 Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi: – Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic. 13 Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră. 14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul* Care urma să vină în lume!“ 15 Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

16 Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii*, L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică. 20 El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“ 21 Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieții

22 În ziua următoare mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24 Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus. 25 Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis: – Rabbi*, când ai venit aici? 26 Isus le‑a răspuns și a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27 Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl! 28 Atunci ei L‑au întrebat: – Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu? 29 Isus a răspuns și le‑a zis: – Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El. 30 Drept urmare, ei L‑au întrebat: – Ce semn faci Tu deci, ca să‑l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoșii* noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“* 32 Atunci Isus le‑a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer. 33 Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață. 34 Ei I‑au zis: – Domnule*, dă‑ne întotdeauna această pâine! 35 Isus le‑a răspuns: – Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36 Dar v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți. 37 Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară. 38 Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis. 39 Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă. 40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă. 41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“ 42 Ei ziceau: – Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?! 43 Isus a răspuns și le‑a zis: – Nu murmurați între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“* Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46 Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48 Eu sunt Pâinea vieții. 49 Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. 50 Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.* 51 Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu. 52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică: – Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?! 53 Dar Isus le‑a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac! 59 Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dădea învățătură în sinagogă*, în Capernaum.

Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus

60 Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis: – Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?! 61 Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis: – Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?! 62 Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?! 63 Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duh* și viață. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze*. 65 Apoi a zis: – Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl. 66 Din această cauză* mulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El. 67 Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece: – Nu vreți să plecați și voi? 68 Simon Petru I‑a răspuns: – Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69 iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu! 70 Isus le‑a răspuns: – Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol*. 71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.

New International Reader’s Version

Jesus feeds the five thousand

1 Some time after this, Jesus crossed over to the other side of the Sea of Galilee. It is also called the Sea of Tiberias. 2 A large crowd of people followed him. They had seen the signs he had done by healing ill people. 3 Then Jesus went up on a mountainside. There he sat down with his disciples. 4 The Jewish Passover Feast was near. 5 Jesus looked up and saw a large crowd coming towards him. So he said to Philip, ‘Where can we buy bread for these people to eat?’ 6 He asked this only to test Philip. He already knew what he was going to do. 7 Philip answered him, ‘Suppose we were able to buy enough bread for each person to have just a bite. That would take more than half a year’s pay!’ 8 Another of his disciples spoke up. It was Andrew, Simon Peter’s brother. He said, 9 ‘Here is a boy with five small loaves of barley bread. He also has two small fish. But how far will that go in such a large crowd?’ 10 Jesus said, ‘Have the people sit down.’ There was plenty of grass in that place, and they sat down. About 5,000 men were there. 11 Then Jesus took the loaves and gave thanks. He handed out the bread to those who were seated. He gave them as much as they wanted. And he did the same with the fish. 12 When all of them had enough to eat, Jesus spoke to his disciples. ‘Gather the leftover pieces,’ he said. ‘Don’t waste anything.’ 13 So they gathered what was left over from the five barley loaves. They filled 12 baskets with the pieces left by those who had eaten. 14 The people saw the sign that Jesus did. Then they began to say, ‘This must be the Prophet who is supposed to come into the world.’ 15 But Jesus knew that they planned to come and force him to be their king. So he went away again to a mountain by himself.

Jesus walks on the water

16 When evening came, Jesus’ disciples went down to the Sea of Galilee. 17 There they got into a boat and headed across the lake towards Capernaum. By now it was dark. Jesus had not yet joined them. 18 A strong wind was blowing, and the water became rough. 19 They rowed about 3 or 4 miles. Then they saw Jesus coming towards the boat. He was walking on the water. They were frightened. 20 But he said to them, ‘It is I. Don’t be afraid.’ 21 Then they agreed to take him into the boat. Right away the boat reached the shore where they were heading. 22 The next day the crowd that had stayed on the other side of the lake realised something. They saw that only one boat had been there. They knew that Jesus had not got into it with his disciples. And they knew that the disciples had gone away alone. 23 Then some boats arrived from Tiberias. It was near the place where the people had eaten the bread after the Lord gave thanks. 24 The crowd realised that Jesus and his disciples were not there. So they got into boats and went to Capernaum to look for Jesus.

Jesus is the bread of life

25 They found him on the other side of the lake. They asked him, ‘Rabbi, when did you get here?’ 26 Jesus answered, ‘What I’m about to tell you is true. You are not looking for me because you saw the signs I did. You are looking for me because you ate the loaves until you were full. 27 Do not work for food that spoils. Work for food that lasts for ever. That is the food the Son of Man will give you. For God the Father has put his seal of approval on him.’ 28 Then they asked him, ‘What does God want from us? What works does he want us to do?’ 29 Jesus answered, ‘God’s work is to believe in the one he has sent.’ 30 So they asked him, ‘What sign will you give us? What will you do so we can see it and believe you? 31 Long ago our people ate the manna in the desert. It is written in Scripture, “The Lord gave them bread from heaven to eat.” ’ 32 Jesus said to them, ‘What I’m about to tell you is true. It is not Moses who has given you the bread from heaven. It is my Father who gives you the true bread from heaven. 33 The bread of God is the bread that comes down from heaven. He gives life to the world.’ 34 ‘Sir’, they said, ‘always give us this bread.’ 35 Then Jesus said, ‘I am the bread of life. Whoever comes to me will never go hungry. And whoever believes in me will never be thirsty. 36 But it is just as I told you. You have seen me, and you still do not believe. 37 Everyone the Father gives me will come to me. I will never send away anyone who comes to me. 38 I have not come down from heaven to do what I want to do. I have come to do what the one who sent me wants me to do. 39 The one who sent me doesn’t want me to lose anyone he has given me. He wants me to raise them up on the last day. 40 My Father wants all who look to the Son and believe in him to have eternal life. I will raise them up on the last day.’ 41 Then the Jews there began to complain about Jesus. That was because he said, ‘I am the bread that came down from heaven.’ 42 They said, ‘Isn’t this Jesus, the son of Joseph? Don’t we know his father and mother? How can he now say, “I came down from heaven”?’ 43 ‘Stop complaining among yourselves,’ Jesus answered. 44 ‘No one can come to me unless the Father who sent me brings them. Then I will raise them up on the last day. 45 It is written in the Prophets, “God will teach all of them.” Everyone who has heard the Father and learned from him comes to me. 46 No one has seen the Father except the one who has come from God. Only he has seen the Father. 47 What I’m about to tell you is true. Everyone who believes has life for ever. 48 I am the bread of life. 49 Long ago your people ate the manna in the desert, and they still died. 50 But here is the bread that comes down from heaven. A person can eat it and not die. 51 I am the living bread that came down from heaven. Everyone who eats some of this bread will live for ever. This bread is my body. I will give it for the life of the world.’ 52 Then the Jews began to argue sharply among themselves. They said, ‘How can this man give us his body to eat?’ 53 Jesus said to them, ‘What I’m about to tell you is true. You must eat the Son of Man’s body and drink his blood. If you don’t, you have no life in you. 54 Anyone who eats my body and drinks my blood has eternal life. I will raise them up on the last day. 55 My body is real food. My blood is real drink. 56 Anyone who eats my body and drinks my blood remains in me. And I remain in them. 57 The living Father sent me, and I live because of him. In the same way, those who feed on me will live because of me. 58 This is the bread that came down from heaven. Long ago your people ate manna and died. But whoever eats this bread will live for ever.’ 59 He said this while he was teaching in the synagogue in Capernaum.

Many disciples leave Jesus

60 Jesus’ disciples heard this. Many of them said, ‘This is a hard teaching. Who can accept it?’ 61 Jesus was aware that his disciples were complaining about his teaching. So he said to them, ‘Does this upset you? 62 Then what if you see the Son of Man go up to where he was before? 63 The Holy Spirit gives life. The body means nothing at all. The words I have spoken to you are full of the Spirit. They give life. 64 But there are some of you who do not believe.’ Jesus had known from the beginning which of them did not believe. And he had known who was going to hand him over to his enemies. 65 So he continued speaking. He said, ‘This is why I told you that no one can come to me unless the Father helps them.’ 66 From this time on, many of his disciples turned back. They no longer followed him. 67 ‘You don’t want to leave also, do you?’ Jesus asked the 12 disciples. 68 Simon Peter answered him, ‘Lord, who can we go to? You have the words of eternal life. 69 We have come to believe and to know that you are the Holy One of God.’ 70 Then Jesus replied, ‘Didn’t I choose you, the 12 disciples? But one of you is a devil!’ 71 He meant Judas, the son of Simon Iscariot. Judas was one of the 12 disciples. But later he was going to hand Jesus over to his enemies.

Johannes 6 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version