1Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna.2El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse și Iehoiachim.3Din cauza mâniei DOMNULUI s‑au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, le‑a izgonit din prezența Sa. Zedechia s‑a răsculat împotriva împăratului Babilonului.4În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei și‑au așezat tabăra înaintea cetății și au zidit întărituri de jur împrejurul ei.5Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de‑al unsprezecelea an al regelui Zedechia.6În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul țării nu mai avea nimic de mâncare.7Atunci s‑a pătruns în cetate, astfel că toți războinicii au fugit. Ei au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat‑o pe drumul spre Araba*,8însă armata caldeenilor l‑a urmărit pe regele Zedechia și l‑a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăștiase de lângă el.9Ei l‑au capturat pe rege și l‑au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului. Acesta a rostit o sentință împotriva lui.10Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i‑a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea, i‑a înjunghiat și pe toți conducătorii lui Iuda.11Apoi împăratul Babilonului i‑a scos ochii lui Zedechia, l‑a legat cu lanțuri de bronz și l‑a dus în Babilon, unde a stat în temniță până în ziua morții lui.12În ziua a zecea* a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim.13El a dat foc Casei DOMNULUI, palatului regelui și tuturor caselor din Ierusalim. A dat foc tuturor caselor mari.14Toată armata caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului.15Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate o parte din cei mai săraci oameni, poporul* care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului și restul mulțimii.16Totuși, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a lăsat în țară câțiva oameni săraci ca să lucreze viile și câmpurile.17Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa DOMNULUI, precum și piedestalele și „marea“* din bronz care erau în Casa DOMNULUI și au dus tot bronzul la Babilon.18Au luat vasele, lopețile, mucarnițele, potirele, farfuriile și toate uneltele de bronz cu care preoții făceau slujba.19Căpetenia gărzilor a mai luat și ligheanele, fărașele pentru cărbuni, cupele, oalele, sfeșnicele, lingurile și bolurile – tot ce era de aur sau de argint.20Cei doi stâlpi, „marea“, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare și piedestalele, toate aceste obiecte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru Casa DOMNULUI, aveau o greutate care nu se putea cântări.21În ce privește stâlpii, un stâlp avea o înălțime de optsprezece coți*, iar circumferința lui se putea măsura cu un fir de doisprezece coți*; grosimea lui era de patru degete și era gol pe dinăuntru.22Fiecare avea deasupra un capitel de bronz. Înălțimea unui capitel era de cinci coți*, capitelul având de jur împrejur o rețea și rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era la fel.23Erau nouăzeci și șase de rodii pe fiecare parte; toate rodiile aflate de jur împrejurul rețelei erau în număr de o sută.24Căpetenia gărzilor i‑a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Țefania, următorul preot în rang și pe cei trei paznici ai porții.25Din cetate a luat un demnitar care avea în subordine războinici și încă șapte oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiți în cetate. L‑a mai luat pe scribul conducătorului oștirii, care recruta bărbați din poporul țării, și pe încă șaizeci de bărbați din poporul țării, care fuseseră găsiți tot în cetate.26Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i‑a luat și i‑a dus la împăratul Babilonului, la Ribla.27Acolo, la Ribla, în țara Hamat, împăratul Babilonului i‑a lovit și i‑a omorât. Astfel, Iuda a fost dus în captivitate, departe de țara lui.28Acesta este poporul pe care l‑a dus Nebucadnețar în captivitate: în al șaptelea an: trei mii douăzeci și trei de iudei;29în al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar, a dus în captivitate din Ierusalim opt sute treizeci și doi de oameni;30iar în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a mai dus în captivitate șapte sute patruzeci și cinci de iudei. În total, au fost duși în captivitate patru mii șase sute de oameni.
Eliberarea lui Iehoiachin din temniță
31În al treizeci și șaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak*, împăratul Babilonului, în primul an al domniei lui, i‑a înălțat capul lui Iehoiachin, regele lui Iuda, și l‑a scos din temniță.32I‑a vorbit cu bunătate și i‑a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon.33Iehoiachin și‑a schimbat hainele de întemnițat și pentru tot restul vieții sale a mâncat la masa împăratului.34Împăratul Babilonului s‑a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieții lui, până în ziua morții acestuia.
New International Reader’s Version
Nebuchadnezzar destroys Jerusalem
1Zedekiah was 21 years old when he became king. He ruled in Jerusalem for 11 years. His mother’s name was Hamutal. She was the daughter of Jeremiah. She was from Libnah.2Zedekiah did what was evil in the eyes of the LORD. He did just as Jehoiakim had done.3The enemies of Jerusalem and Judah attacked them because the LORD was angry. In the end he threw them out of his land. Zedekiah refused to obey the king of Babylon.4Nebuchadnezzar was the king of Babylon. He marched out against Jerusalem. All his armies went with him. It was in the ninth year of the rule of Zedekiah. It was on the tenth day of the tenth month. The armies set up camp outside the city. They set up ladders and built ramps and towers all around it.5It was surrounded until the 11th year of King Zedekiah’s rule.6By the ninth day of the fourth month, there wasn’t any food left in the city. So the people didn’t have anything to eat.7Then the Babylonians broke through the city wall. Judah’s whole army ran away. They left the city at night. They went out through the gate between the two walls that were near the king’s garden. They escaped even though the Babylonians surrounded the city. Judah’s army ran towards the Arabah Valley.8But the armies of Babylon chased King Zedekiah. They caught up with him in the plains near Jericho. All his soldiers were separated from him. They had scattered in every direction.9The king was captured. He was taken to the king of Babylon at Riblah. Riblah was in the land of Hamath. That’s where Nebuchadnezzar decided how Zedekiah would be punished.10At Riblah the king of Babylon killed the sons of Zedekiah. He forced him to watch it with his own eyes. Nebuchadnezzar also killed all the officials of Judah.11Then he poked out Zedekiah’s eyes. He put him in bronze chains. And he took him to Babylon. There he put Zedekiah in prison until the day he died.12Nebuzaradan served the king of Babylon. In fact, he was commander of the royal guard. He came to Jerusalem. It was in the 19th year that Nebuchadnezzar was king of Babylon. It was on the tenth day of the fifth month.13Nebuzaradan set the LORD’s temple on fire. He also set fire to the royal palace and all the houses in Jerusalem. He burned down every important building.14The armies of Babylon broke down all the walls around Jerusalem. That’s what the commander told them to do.15Some of the poorest people still remained in the city along with the others. But the commander Nebuzaradan took them away as prisoners. He also took the rest of the skilled workers. That included the people who had joined the king of Babylon.16But Nebuzaradan left the rest of the poorest people of the land behind. He told them to work in the vineyards and fields.17The armies of Babylon destroyed the LORD’s temple. They broke the bronze pillars into pieces. They broke up the bronze stands that could be moved around. And they broke up the huge bronze bowl. Then they carried away all the bronze to Babylon.18They also took away the pots, shovels, wick cutters, sprinkling bowls and dishes. They took away all the bronze objects that were used for any purpose in the temple.19The commander of the royal guard took away the bowls and the shallow cups for burning incense. He took away the sprinkling bowls, the pots, the lampstands and the dishes. He took away the bowls used for drink offerings. So he took away everything made out of pure gold or silver.20The bronze was more than anyone could weigh. It included the bronze from the two pillars. It included the bronze from the huge bowl and the 12 bronze bulls under it. It also included the stands. King Solomon had made all those things for the LORD’s temple.21Each pillar was 9 metres high and 6 metres round. The pillars were hollow. The metal in each of them was 8 centimetres thick.22The bronze top of one pillar was 2.5 metres high. It was decorated with a set of bronze chains and pomegranates all around it. The other pillar was just like it. It also had pomegranates.23There were 96 pomegranates on the sides of each of the two tops. The total number of pomegranates above the bronze chains around each top was 100.24The commander of the guard took many prisoners. They included Seraiah the chief priest and Zephaniah the priest who reported to him. They also included the three men who guarded the temple doors.25Some people were still left in the city. The commander took as a prisoner the officer in charge of the fighting men. He took the seven men who gave advice to the king. He also took the secretary who was the chief officer in charge of getting the people of the land to serve in the army. There were 60 people of the land still in the city.26The commander Nebuzaradan took all of them away. He brought them to the king of Babylon at Riblah.27There the king had them put to death. Riblah was in the land of Hamath. So the people of Judah were taken as prisoners. They were taken far away from their own land.28Here is the number of the people Nebuchadnezzar took to Babylon as prisoners. In the seventh year of his rule, he took 3,023 Jews.29In his 18th year, he took 832 people from Jerusalem.30In Nebuchadnezzar’s 23rd year, Nebuzaradan, the commander of the royal guard, took 745 Jews to Babylon. The total number of people taken to Babylon was 4,600.
Jehoiachin is set free
31Awel-Marduk set Jehoiachin, the king of Judah, free from prison. It was in the 37th year after Jehoiachin had been taken away to Babylon. It was also the year Awel-Marduk became king of Babylon. It was on the 25th day of the 12th month.32Awel-Marduk spoke kindly to Jehoiachin. He gave him a place of honour. Other kings were with Jehoiachin in Babylon. But his place was more important than theirs.33So Jehoiachin put away his prison clothes. For the rest of Jehoiachin’s life the king of Babylon provided what he needed.34The king did that for Jehoiachin day by day as long as he lived. He did it until the day Jehoiachin died.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.