Jeremia 36 | Noua Traducere Românească

Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia

1 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea DOMNULUI la Ieremia: 2 „Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta. 3 Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“ 4 Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL i le spusese lui Ieremia. 5 Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa DOMNULUI. 6 De aceea, du‑te tu în Casa DOMNULUI, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele DOMNULUI, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor. 7 Poate vor înălța o cerere înaintea DOMNULUI și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit DOMNUL împotriva acestui popor.“ 8 Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele DOMNULUI, în Casa DOMNULUI. 9 În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea DOMNULUI. 10 Atunci, din Casa DOMNULUI, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei DOMNULUI, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor. 11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI scrise pe sul, 12 a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători. 13 Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. 14 Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună: – Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino! Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei. 15 Ei i‑au zis: – Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă. Baruc le‑a citit și lor. 16 Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc: – Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea! 17 Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând: – Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia? 18 Baruc le‑a răspuns: – El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală. 19 Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc: – Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți. 20 După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul. 21 Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22 Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc. 23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. 24 Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele. 25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat, 26 ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL îi ascunsese. 27 După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 28 „Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars. 29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește DOMNUL: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’» 30 De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig. 31 Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“ 32 Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.

New International Reader’s Version

Jehoiakim burns Jeremiah’s scroll

1 A message from the LORD came to Jeremiah. It came in the fourth year that Jehoiakim was king of Judah. He was the son of Josiah. The message said, 2 ‘Get a scroll. Write on it all the words I have spoken to you. Write down what I have said about Israel, Judah and all the other nations. Write what I have said to you from the time of King Josiah until now. 3 The people of Judah will hear about all the trouble I plan to bring on them. Maybe then each of them will turn from their evil ways. If they do, I will forgive their sins and the evil things they have done.’ 4 So Jeremiah sent for Baruch, the son of Neriah. Jeremiah told him to write down all the words the LORD had spoken to him. And Baruch wrote them on the scroll. 5 Then Jeremiah said to him, ‘I’m not allowed to go to the LORD’s temple. 6 So you go there. Go on a day when the people are fasting. Read to them from the scroll. Read the words of the LORD you wrote down as I gave them to you. Read them to all the people of Judah who come in from their towns. 7 They will hear what the LORD will do to them when his burning anger blazes out against them. Then perhaps they will pray to him. And maybe each of them will turn from their evil ways.’ 8 Baruch, the son of Neriah, did everything Jeremiah the prophet told him to do. He went to the LORD’s temple. There he read the words of the LORD from the scroll. 9 It was in the fifth year that Jehoiakim, the son of Josiah, was king of Judah. It was the ninth month of that year. A time of fasting at the LORD’s temple had been ordered. All the people in Jerusalem were told to take part in it. So were those who had come in from the towns of Judah. 10 Baruch read to all the people who were at the LORD’s temple. He read Jeremiah’s words from the scroll. He was in the room of Gemariah the secretary. It was located in the upper courtyard at the entrance of the New Gate of the temple. Gemariah was the son of Shaphan. 11 Micaiah was the son of Gemariah, the son of Shaphan. Micaiah heard Baruch reading all the LORD’s words that were written on the scroll. 12 Then he went down to the secretary’s room in the royal palace. All the officials were sitting there. They included the secretary Elishama and Delaiah, the son of Shemaiah. Elnathan, the son of Akbor, was also there. So was Gemariah, the son of Shaphan. Zedekiah, the son of Hananiah, was there too. And so were all the other officials. 13 Micaiah told all of them what he had heard. He told them everything Baruch had read to the people from the scroll. 14 All the officials sent Jehudi to speak to Baruch, the son of Neriah. Jehudi was the son of Nethaniah. Nethaniah was the son of Shelemiah. Shelemiah was the son of Cushi. Jehudi said to Baruch, ‘Come. Bring the scroll you have read to the people.’ So Baruch went to them. He carried the scroll with him. 15 The officials said to him, ‘Please sit down. Read the scroll to us.’ So Baruch read it to them. 16 They heard all its words. Then they looked at one another in fear. They said to Baruch, ‘We must report all these words to the king.’ 17 They said to Baruch, ‘Tell us. How did you happen to write all these things? Did Jeremiah tell you to do this?’ 18 ‘Yes’, Baruch replied. ‘He told me to write down all these words. So I wrote them in ink on the scroll.’ 19 Then the officials spoke to Baruch. They said, ‘You and Jeremiah must go and hide. Don’t let anyone know where you are.’ 20 The officials put the scroll in the room of Elishama the secretary. Then they went to the king in the courtyard. They reported everything to him. 21 The king sent Jehudi to get the scroll. Jehudi brought it from the room of Elishama the secretary. Jehudi read it to the king. All the officials were standing beside the king. So they heard it too. 22 It was the ninth month. The king was sitting in his winter apartment. A fire was burning in the brazier in front of him. 23 Jehudi read three or four sections from the scroll. Then the king cut them off with a secretary’s knife. He threw them into the brazier. He did that until the entire scroll was burned in the fire. 24 The king and some of his attendants heard all these words. But they weren’t afraid. They didn’t tear their clothes. 25 Elnathan, Delaiah and Gemariah begged the king not to burn the scroll. But he wouldn’t listen to them. 26 Instead, the king commanded three men to arrest Baruch the secretary and Jeremiah the prophet. But the LORD had hidden them. The three men were Jerahmeel, Seraiah and Shelemiah. Jerahmeel was a member of the royal court. Seraiah was the son of Azriel. And Shelemiah was the son of Abdeel. 27 A message from the LORD came to Jeremiah. It came after the king burned the scroll. On the scroll were the words Baruch had written down. Jeremiah had told him to write them. The message said, 28 ‘Get another scroll. Write on it all the words that were on the first one. King Jehoiakim burned that one. 29 Also tell King Jehoiakim, “The LORD says, ‘You burned that scroll. You said to Baruch, “Why did you write that the king of Babylon would certainly come? Why did you write that he would destroy this land? And why did you write that he would remove from it people and animals alike?” ’ 30 So now the LORD has something to say about Jehoiakim, the king of Judah. He says, ‘No one from Jehoiakim’s family line will sit on David’s throne. Jehoiakim’s body will be thrown out. It will lie outside in the heat by day and in the frost at night. 31 I will punish him and his children and his attendants. I will punish them for their sinful ways. I will bring on them all the trouble I said I would. And I will bring it on the people of Jerusalem and Judah. They have not listened to me.’ ” ’ 32 So Jeremiah got another scroll. He gave it to Baruch the secretary. He was the son of Neriah. Jeremiah told Baruch what to write on it. Baruch wrote down all the words that were on the scroll King Jehoiakim had burned in the fire. And many more words were written on it. They were similar to those that had already been written.

Jeremia 36 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version

Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia

Jehoiakim burns Jeremiah’s scroll