Apostelgeschichte 10 | Noua Traducere Românească

Corneliu

1 În Cezareea* era un om pe nume Corneliu, un centurion* din cohorta* numită „Italiana“. 2 Era evlavios și temător de Dumnezeu*, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga fierbinte lui Dumnezeu în orice vreme. 3 Într‑o zi, cam pe la ceasul al nouălea*, a văzut clar, într‑o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‑i: – Corneliu! 4 Corneliu s‑a uitat țintă la el și s‑a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i‑a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s‑au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte*. 5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă‑l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. 6 El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. 7 De îndată ce a plecat îngerul care‑i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care‑i slujeau neîncetat, 8 și, după ce le‑a istorisit totul, i‑a trimis în Iafo.

Viziunea lui Petru

9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea*. 10 I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce‑i pregăteau masa, a căzut într‑o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare* ale pământului și păsări ale cerului. 13 Un glas i‑a vorbit astfel: – Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă! 14 Însă Petru a zis: – Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑am mâncat ceva întinat sau necurat! 15 Glasul i‑a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat! 16 Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în cer. 17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce‑ar putea însemna viziunea pe care a avut‑o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, găzduiește acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei bărbați. 20 Ridică‑te deci, coboară și du‑te cu ei fără să faci deosebire*, pentru că Eu i‑am trimis.“ 21 Așadar, Petru a coborât la bărbații aceia și le‑a zis: – Iată, eu sunt cel pe care‑l căutați. Din ce motiv ați venit? 22 Ei i‑au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr‑un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.

Petru, acasă la Corneliu

23 Atunci Petru i‑a invitat înăuntru și i‑a găzduit. În ziua următoare s‑a sculat și a plecat împreună cu ei; l‑au însoțit și unii dintre frații din Iafo. 24 După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care‑i invitase. 25 Pe când se pregătea Petru să intre în casă, Corneliu l‑a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26 Petru însă l‑a ridicat, zicând: – Ridică‑te! Și eu sunt tot om! 27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră. 28 El le‑a zis: – Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s‑a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine? 30 Corneliu a zis: – Cu patru zile în urmă*, chiar la ceasul acesta, al nouălea*, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, care mai este numit și Petru. El găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.“ 33 Am trimis deci imediat la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți‑a poruncit Domnul! 34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: – Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci în orice neam, cel ce se teme de El și lucrează dreptatea este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi știți ce s‑a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L‑a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul*, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le‑a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L‑au omorât, atârnându‑L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. 42 El ne‑a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate. 44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?!“ 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l‑au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

New International Reader’s Version

Cornelius calls for Peter

1 A man named Cornelius lived in Caesarea. He was a Roman commander in the Italian Regiment. 2 Cornelius and all his family were faithful and worshipped God. He gave freely to people who were in need. He prayed to God regularly. 3 One day about three o’clock in the afternoon he had a vision. He saw clearly an angel of God. The angel came to him and said, ‘Cornelius!’ 4 Cornelius was afraid. He stared at the angel. ‘What is it, Lord?’ he asked. The angel answered, ‘Your prayers and gifts to poor people are like an offering to God. So he has remembered you. 5 Now send men to Joppa. Let them bring back a man named Simon. He is also called Peter. 6 He is staying with another Simon, a man who works with leather. His house is by the sea.’ 7 The angel who spoke to him left. Then Cornelius called two of his servants. He also called a godly soldier who was one of his attendants. 8 He told them everything that had happened. Then he sent them to Joppa.

Peter has a vision

9 It was about noon the next day. The men were on their journey and were approaching the city. Peter went up on the roof to pray. 10 He became hungry. He wanted something to eat. While the meal was being prepared, Peter had a vision. 11 He saw heaven open up. There he saw something that looked like a large sheet. It was being let down to earth by its four corners. 12 It had all kinds of four-footed animals in it. It also had reptiles and birds in it. 13 Then a voice told him, ‘Get up, Peter. Kill and eat.’ 14 ‘No, Lord! I will not!’ Peter replied. ‘I have never eaten anything that is not pure and “clean”. ’ 15 The voice spoke to him a second time. It said, ‘Do not say anything is not pure that God has made “clean”. ’ 16 This happened three times. Right away the sheet was taken back up to heaven. 17 Peter was wondering what the vision meant. At that very moment the men sent by Cornelius found Simon’s house. They stopped at the gate 18 and called out. They asked if Simon Peter was staying there. 19 Peter was still thinking about the vision. The Holy Spirit spoke to him. ‘Simon’, he said, ‘three men are looking for you. 20 Get up and go downstairs. Don’t let anything keep you from going with them. I have sent them.’ 21 Peter went down and spoke to the men. ‘I’m the one you’re looking for,’ he said. ‘Why have you come?’ 22 The men replied, ‘We have come from Cornelius, the Roman commander. He is a good man who worships God. All the Jewish people respect him. A holy angel told him to invite you to his house. Then Cornelius can hear what you have to say.’

Peter goes to the house of Cornelius

23 Then Peter invited the men into the house to be his guests. The next day Peter went with the three men. Some of the believers from Joppa went along. 24 The following day he arrived in Caesarea. Cornelius was expecting them. He had called together his relatives and close friends. 25 When Peter entered the house, Cornelius met him. As a sign of respect, he fell at Peter’s feet. 26 But Peter made him get up. ‘Stand up’, he said. ‘I am only a man myself.’ 27 As he was talking with Cornelius, Peter went inside. There he found a large group of people. 28 He said to them, ‘You know that it is against our law for a Jew to enter a Gentile home. A Jew shouldn’t have any close contact with a Gentile. But God has shown me that I should not say anyone is not pure and “clean”. 29 So when you sent for me, I came without asking any questions. May I ask why you sent for me?’ 30 Cornelius answered, ‘Three days ago at this very hour I was in my house praying. It was three o’clock in the afternoon. Suddenly a man in shining clothes stood in front of me. 31 He said, “Cornelius, God has heard your prayer. He has remembered your gifts to poor people. 32 Send someone to Joppa to get Simon Peter. He is a guest in the home of another Simon, who works with leather. He lives by the sea.” 33 So I sent for you right away. It was good of you to come. Now we are all here. And God is here with us. We are ready to listen to everything the Lord has commanded you to tell us.’ 34 Then Peter began to speak. ‘I now realise how true it is that God treats everyone the same,’ he said. 35 ‘He accepts people from every nation. He accepts anyone who has respect for him and does what is right. 36 You know the message God sent to the people of Israel. It is the good news of peace through Jesus Christ. He is Lord of all. 37 You know what has happened all through the area of Judea. It started in Galilee after John preached about baptism. 38 You know how God anointed Jesus of Nazareth with the Holy Spirit and with power. Jesus went around doing good. He healed all who were under the devil’s power. God was with him. 39 ‘We are witnesses of everything he did in the land of the Jews and in Jerusalem. They killed him by nailing him to a cross. 40 But on the third day God raised him from the dead. God allowed Jesus to be seen. 41 But he wasn’t seen by all the people. He was seen only by us. We are witnesses whom God had already chosen. We ate and drank with him after he rose from the dead. 42 He commanded us to preach to the people. He told us to tell people that he is the one appointed by God to judge the living and the dead. 43 All the prophets tell about him. They say that all who believe in him have their sins forgiven through his name.’ 44 While Peter was still speaking, the Holy Spirit came on all who heard the message. 45 Some Jewish believers had come with Peter. They were amazed because the gift of the Holy Spirit had been poured out even on the Gentiles. 46 They heard them speaking in languages they had not known before. They also heard them praising God. Then Peter said, 47 ‘Surely no one can keep these people from being baptised with water. They have received the Holy Spirit just as we have.’ 48 So he ordered that they be baptised in the name of Jesus Christ. Then they asked Peter to stay with them for a few days.

Apostelgeschichte 10 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version