1DOMNUL* S‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numără poporul din Israel și Iuda.“2Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el: – Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba*, și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui.3Dar Ioab i‑a zis regelui: – DOMNUL, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?4Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel.5După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sud* de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer.6Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon.7Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda.8Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim.9Ioab i‑a dat regelui rezultatul* de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.
Pedeapsa Domnului
10David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zis DOMNULUI: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.* Însă acum DOAMNE, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“11În dimineața următoare, când David s‑a trezit, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând:12„Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“13Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i: – Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!14David i‑a zis lui Gad: – Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâna DOMNULUI, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!15DOMNUL a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni.16În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea, DOMNULUI I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul DOMNULUI era lângă aria iebusitului Aravna.17Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zis DOMNULUI: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“
David zidește un altar
18Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis: – Suie‑te și ridică‑I DOMNULUI un altar pe aria iebusitului Aravna.19David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care DOMNUL îl poruncise prin Gad.20Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.21Aravna a întrebat: – De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său? David a răspuns: – Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altar DOMNULUI. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.22Aravna i‑a zis lui David: – Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.* Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne.23O, rege, Aravna îi dă regelui totul. Apoi Aravna i‑a zis regelui: – Fie ca DOMNUL, Dumnezeul tău, să te primească!24Însă regele i‑a zis lui Aravna: – Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine, oferindu‑ți un preț. Nu voi aduce DOMNULUI, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic. Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.*25David a zidit acolo un altar DOMNULUI și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace*. Atunci DOMNUL S‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.
New International Reader’s Version
David counts his fighting men
1The LORD was very angry with Israel. He stirred up David against them. He said, ‘Go! Count the men of Israel and Judah.’2So the king spoke to Joab and the army commanders with him. He said, ‘Go all through the territories of the tribes of Israel. Go from the town of Dan all the way to Beersheba. Count the fighting men. Then I’ll know how many there are.’3Joab replied to the king. He said, ‘King David, you are my master. May the LORD your God multiply the troops 100 times. And may you live to see it. But why would you want me to count the fighting men?’4The king’s word had more authority than the word of Joab and the army commanders. That was true in spite of what Joab had said. So they left the king and went out to count the fighting men of Israel.5They went across the River Jordan. They camped south of the town in the middle of the River Arnon valley near Aroer. Then they went through Gad and continued on to Jazer.6They went to Gilead and the area of Tahtim Hodshi. They continued to Dan Jaan and on around towards Sidon.7Then they went towards the fort of Tyre. They went to all the towns of the Hivites and Canaanites. Finally, they went on to Beersheba. It was in the Negev Desert of Judah.8They finished going through the entire land. Then they came back to Jerusalem. They had been gone for nine months and 20 days.9Joab reported to the king how many fighting men he had counted. In Israel there were 800,000 men who were able to handle a sword. In Judah there were 500,000.10David felt sorry that he had counted the fighting men. So he said to the LORD, ‘I committed a great sin when I counted Judah and Israel’s men. LORD, I beg you to take away my guilt. I’ve done a very foolish thing.’11Before David got up the next morning, a message from the LORD came to Gad the prophet. He was David’s seer. The message said,12‘Go and tell David, “The LORD says, ‘I could punish you in three different ways. Choose one of them for me to use against you.’ ” ’13So Gad went to David. He said to him, ‘Take your choice. Do you want three years when there won’t be enough food in your land? Or do you want three months when you will run away from your enemies while they chase you? Or do you want three days when there will be a plague in your land? Think it over. Then take your pick. Tell me how to answer the one who sent me.’14David said to Gad, ‘I’m suffering terribly. Let us fall into the hands of the LORD. His mercy is great. But don’t let me fall into human hands.’15So the LORD sent a plague on Israel. It lasted from that morning until he decided to end it. From Dan all the way to Beersheba 70,000 people died.16The angel reached his hand out to destroy Jerusalem. But the LORD stopped sending the plague. So he spoke to the angel who was making the people suffer. He said, ‘That is enough! Do not kill any more people.’ The angel of the LORD was at Araunah’s threshing-floor. Araunah was from the city of Jebus.17David saw the angel who was striking down the people. David said to the LORD, ‘I’m the one who has sinned. I’m the one who has done what is wrong. I’m like a shepherd for these people. These people are like sheep. What have they done? Let your judgment be on me and my family.’
David builds an altar
18On that day Gad went to David. Gad said to him, ‘Go up to the threshing-floor of Araunah, the Jebusite. Build an altar there to honour the LORD.’19So David went up and did it. He did what the LORD had commanded through Gad.20Araunah looked and saw the king and his officials coming towards him. So he went out to welcome them. He bowed down to the king with his face towards the ground.21Araunah said, ‘King David, you are my master. Why have you come to see me?’ ‘To buy your threshing-floor,’ David answered. ‘I want to build an altar there to honour the LORD. When I do, the plague on the people will be stopped.’22Araunah said to David, ‘Take anything you wish. Offer it up. Here are oxen for the burnt offering. Here are threshing sleds. And here are wooden collars from the necks of the oxen. Use all the wood to burn the offering.23Your Majesty, I’ll give all of it to you.’ Araunah continued, ‘And may the LORD your God accept you.’24But the king replied to Araunah, ‘No. I want to pay you for it. I won’t sacrifice to the LORD my God burnt offerings that haven’t cost me anything.’ So David bought the threshing-floor and the oxen. He paid 600 grams of silver for them.25David built an altar there to honour the LORD. He sacrificed burnt offerings and friendship offerings. Then the LORD answered David’s prayer and blessed the land. The plague on Israel was stopped.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.