Sprüche 8 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească

Sprüche 8 | Hoffnung für alle

Die Weisheit ruft

1 Hört! Die Weisheit ruft, und die Einsicht lässt ihre Stimme erschallen! 2 Man sieht sie auf allen Straßen und Plätzen, an den Toren der Stadt – dort, wo jeder sie sehen kann – steht sie und ruft: 4 »Hört her, ja, ich meine euch alle! 5 Ihr Unerfahrenen, werdet reif und vernünftig! Ihr Dummköpfe, nehmt doch endlich Verstand an! 6 Hört auf mich, denn von mir bekommt ihr guten Rat. Auf meine Worte ist Verlass. 7 Ich halte mich immer an die Wahrheit, denn gottloses Gerede ist mir zuwider. 8 Alles, was ich sage, ist ehrlich; Hinterlist oder Betrug sind mir fremd. 9 Meine Worte sind klar und deutlich für jeden, der sie verstehen will. 10 Darum nehmt meine Ermahnung an, achtet sie mehr als Silber oder Gold. 11 Weisheit ist wertvoller als die kostbarste Perle, sie übertrifft alles, was ihr euch erträumt. 12 Ich bin die Weisheit, und zu mir gehört die Klugheit. Ich handle überlegt und besonnen. 13 Wer Ehrfurcht vor dem HERRN hat, der hasst das Böse. Ich verachte Stolz und Hochmut, ein Leben voller Bosheit und Lüge ist mir ein Gräuel! 14 Ich stehe euch mit Rat und Tat zur Seite, ich verleihe Klugheit und Macht. 15 Mit meiner Hilfe regieren Könige und erlassen Staatsmänner gerechte Gesetze. 16 Alle Machthaber der Welt, alle, die für das Recht sorgen, können nur durch mich regieren. 17 Ich liebe den, der mich liebt; wer sich um mich bemüht, der wird mich finden. 18 Ansehen und Reichtum biete ich an, bleibenden Besitz und Erfolg. 19 Was ihr von mir bekommt, ist wertvoller als das feinste Gold, besser als das reinste Silber. 20 Wo Menschen gerecht miteinander umgehen und nach Gottes Willen fragen, da bin ich zu Hause; 21 alle, die mich lieben, beschenke ich mit Reichtum; ja, es fehlt ihnen an nichts! 22 Der HERR schuf mich vor langer Zeit, ich war sein erstes Werk, noch vor allen anderen. 23 In grauer Vorzeit hat er mich gebildet; und so war ich schon da, als es die Erde noch gar nicht gab. 24 Lange bevor das Meer entstand, wurde ich geboren. Zu dieser Zeit gab es noch keine Quellen, 25 und es standen weder Berge noch Hügel. 26 Ich war schon da, bevor Gott die Erde mit ihren Wiesen und Feldern erschuf, ja, noch vor dem ersten Staubkorn. 27 Ich war dabei, als Gott den Himmel formte, als er den Horizont aufspannte über dem Ozean, 28 als die Wolken entstanden und die Quellen aus der Tiefe hervorsprudelten, 29 als er das Meer in die Schranken wies, die das Wasser nicht überschreiten durfte, als er das Fundament der Erde legte – 30 da war ich ständig an seiner Seite. Tag für Tag erfreute ich mich an Gott und seinen Werken, 31 ich tanzte vor Freude auf seiner Erde und war glücklich über die Menschen. 32 Darum hört auf mich, ihr jungen Männer! Richtet euch nach mir, und ihr werdet glücklich. 33 Nehmt Belehrung an und weist sie nicht zurück, dann werdet ihr klug! 34 Glücklich ist, wer auf mich hört und jeden Tag erwartungsvoll vor meiner Tür steht! 35 Wer mich findet, der findet das Leben, und an einem solchen Menschen hat der HERR Gefallen. 36 Wer mich aber verachtet, der zerstört sein Leben; wer mich hasst, der liebt den Tod.«

Hoffnung für alle TM Copyright © 1983, 1996, 2002, 2015 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Hoffnung für alle” is a trademark registered in European Union Intellectual Property Office (EUIPO) by Biblica, Inc. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Noua Traducere Românească

Chemarea înțelepciunii

1 Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul? 2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia* cărărilor. 3 Strigă tare lângă porți, în fața* cetății, la intrarea ușilor: 4 „Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu! 5 O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea! 6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept! 7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele. 9 Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința. 10 Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales. 11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea. 12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul. 13 Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite. 14 Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea. 15 Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea. 16 Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății. 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi. 18 Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea. 19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales. 20 Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății, 21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. 22 DOMNUL mă avea la începutul căii* Lui,* înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. 23 Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul. 24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25 Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu, 26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii. 27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului, 28 când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului, 29 când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea* Sa, când a trasat temeliile pământului, 30 eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui, 31 jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului. 32 Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele! 33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați! 34 Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele. 35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI. 36 Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“