1Von David, dem Diener des HERRN. Er sang das folgende Danklied, nachdem der HERR ihn aus der Gewalt aller Feinde und auch aus der Hand von Saul befreit hatte.2Ich liebe dich, HERR! Du bist meine Kraft!3Der HERR ist mein Fels, meine Festung und mein Erretter, mein Gott, meine Zuflucht, mein sicherer Ort. Er ist mein Schild, mein starker Helfer, meine Burg auf unbezwingbarer Höhe.4Gepriesen seist du, HERR! Wenn ich zu dir um Hilfe rufe, dann werde ich vor meinen Feinden gerettet.5Ich war schon gefangen in den Fesseln des Todes, er drohte mich zu verschlingen wie eine mächtige Woge.6Hilflos musste ich zusehen, wie die tödliche Falle zuschnappte.7In äußerster Bedrängnis schrie ich zum HERRN. Ja, zu meinem Gott rief ich um Hilfe. Da hörte er mich in seinem Tempel, mein Schreien drang durch bis an sein Ohr.8Plötzlich erbebte die Erde, selbst die Berge gerieten ins Wanken, denn glühender Zorn hatte Gott gepackt.9Schwarzer Rauch quoll aus seiner Nase, aus seinem Mund loderten Flammen, und glühende Kohlen wurden herausgeschleudert.10Er riss den Himmel auf und kam auf dunklen Wolken zur Erde herunter.11Auf einem Kerub flog er daher und schwebte herab, vom Sturm getragen.12Er hüllte sich in Finsternis, verbarg sich in dichten, dunklen Regenwolken.13Dann wurden sie von seinem Lichtglanz überstrahlt, Hagel und glühende Kohlen prasselten nieder.14Der HERR ließ einen Donnerschlag auf den anderen folgen, am Himmel dröhnte die Stimme des höchsten Gottes.*15Er schoss seine Pfeile ab, und die Feinde stoben auseinander. Grelle Blitze zuckten und verwirrten das feindliche Heer.16Sogar den Meeresboden konnte man sehen; offen lagen die Fundamente der Erde da, als du, HERR, meine Feinde bedrohtest und vor Entrüstung schnaubtest.17Gott streckte mir seine Hand von oben entgegen und riss mich aus den tosenden Fluten.18Er befreite mich von der Übermacht meiner Feinde, von allen, die mich hassten und so viel stärker waren als ich.19Sie hatten mich überfallen, als ich schon im Unglück steckte. Aber der HERR gab mir sicheren Halt20und führte mich aus der Not hinaus in die Freiheit. Er rettete mich. So viel bedeute ich ihm!21Der HERR tat mir Gutes für meine Treue, meine Rechtschaffenheit hat er belohnt.22Denn stets bin ich dem HERRN gefolgt und habe meinem Gott nie den Rücken gekehrt.23Seine Gebote hielt ich mir immer vor Augen, und seine Befehle schlug ich nicht in den Wind.24Ich lebte vollkommen nach seinem Willen und ging jedem Unrecht aus dem Weg.25Ja, der HERR belohnte meine Treue, meine Rechtschaffenheit übersah er nicht.26Wer zu dir steht, HERR, dem stehst auch du zur Seite; wer nach deinem Willen lebt, den enttäuschst du nicht.27Wer ein reines Herz hat, kann sich ganz auf dich verlassen, doch falsche Menschen führst du hinters Licht.28Du hilfst denen, die sich selbst nicht überschätzen*. Die Überheblichen aber stößt du von ihrem Thron.29HERR, du machst die Finsternis um mich hell, du gibst mir strahlendes Licht.30Mit dir kann ich die Feinde angreifen; mit dir, mein Gott, kann ich über Mauern springen.31Was für ein Gott! Sein Handeln ist vollkommen, und was er sagt, ist durch und durch wahr. Er beschützt alle, die zu ihm flüchten.32Der HERR ist Gott, und niemand sonst! Wer außer ihm ist so stark und unerschütterlich wie ein Fels?33Gott allein gibt mir Kraft zum Kämpfen und ebnet mir meinen Weg.34Er beflügelt meine Schritte, lässt mich laufen und springen wie ein Hirsch. Selbst auf steilen Felsen gibt er mir festen Halt.35Er lehrt mich, die Waffen zu gebrauchen, und zeigt mir, wie ich auch den stärksten Bogen spannen kann.36HERR, deine Hilfe war für mich wie ein schützender Schild, deine starke Hand eine sichere Stütze. Du beugst dich zu mir herab und machst mich groß.37Du räumst mir alle Hindernisse aus dem Weg, noch nie bin ich beim Laufen gestürzt.38Ich jagte meinen Feinden nach und holte sie ein; ich kehrte erst um, als auch der Letzte von ihnen gefallen war.39Ich schlug sie, bis sie nicht mehr aufstehen konnten und tot zu meinen Füßen lagen.40Du, HERR, hast mich mit Kraft für diesen Kampf ausgerüstet, du hast mir zum Sieg über meine Gegner verholfen.41Dass sie fliehen mussten, verdanke ich dir; alle, die mich hassten, konnte ich umbringen.42Sie riefen um Hilfe, doch weit und breit war kein Retter. Sie schrien zum HERRN, aber er hörte nicht auf sie.43Ich rieb sie auf, zermalmte sie zu Staub, den der Wind verweht. Wie Dreck von der Straße fegte ich sie hinweg.44Als ein Aufstand im Volk mich bedrohte, hast du mir geholfen und mich zum Herrscher über viele Nationen gemacht. Sogar Völker, die ich nicht kannte, haben sich mir unterworfen.45Fremde ergaben sich, sobald sie nur von mir hörten, und gingen gehorsam vor mir auf die Knie.46Zitternd kamen sie aus ihren Festungen heraus und hatten keine Kraft mehr zum Widerstand.47Der HERR lebt! Er ist mein schützender Fels – ich preise ihn! Ihn allein will ich rühmen, denn er ist mein Gott und mein Retter.48Er ist es, der sich an meinen Feinden gerächt hat; ganze Völker hat er mir unterworfen49und mich der Gewalt meiner grausamen Gegner entrissen. Du, Gott, gabst mir den Sieg über meine Feinde, von diesen brutalen Menschen hast du mich befreit.50Darum will ich dich loben, HERR. Alle Völker sollen es hören! Deinen Namen will ich preisen mit meinem Lied.51Du hast deinen auserwählten König aus großen Gefahren errettet. Ja, du erweist mir, David, deine Liebe, und auch meine Nachkommen dürfen für alle Zeit darauf zählen.
Noua Traducere Românească
Pentru dirijor. A lui David, robul Domnului. David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. El a zis:
1Te iubesc, DOAMNE, Tăria mea!2DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul* mântuirii mele, întăritura mea!3Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei.4Mă înfășuraseră legăturile morții și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.5Legăturile Locuinței Morților* mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții.6Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.7Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile munților s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.8Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.9A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui.10Călărea pe un heruvim și zbura, plutea pe aripile vântului.11Întunericul Și‑l așternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.12Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieșea grindină și cărbuni aprinși.13DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși.14Și‑a aruncat săgețile și i‑a împrăștiat pe dușmani; a trimis fulgerele și i‑a pus pe fugă.15La mustrarea Ta, DOAMNE, la suflarea nărilor Tale, s‑au văzut albiile apelor și s‑au descoperit temeliile lumii.16El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari,17m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.18Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin.19El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.20DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,21fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.22Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.23Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea.24DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.25Cu cel credincios Tu Te arăți credincios; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.26Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.27Tu izbăvești poporul smerit, dar cobori pe cel cu ochii trufași.28Tu îmi aprinzi candela, DOAMNE! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, și cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită. Cuvântul DOMNULUI este dovedit curat.* El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.31Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?32Dumnezeu este Cel Ce m‑a încins cu tărie și mi‑a făcut desăvârșită calea.33El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi.34Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, smerenia* Ta mă face mare.36Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele.*37Îmi urmăresc dușmanii și‑i ajung; nu mă întorc până nu‑i mistui.38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.39Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea* pe cei ce se ridică împotriva mea.40Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.41Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator. Strigă către DOMNUL, dar El nu le răspunde.42Îi pisez mărunt, ca praful în bătaia vântului; îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.43Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.44Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.45Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.46DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!47Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,48Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent.49De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău!50El dă mari izbăviri* regelui Său și arată îndurare unsului Său, lui David și seminței* lui în veac.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.