1Ich sah, dass der auf dem Thron in seiner rechten Hand eine Schriftrolle hielt. Sie war innen und außen beschrieben und mit sieben Siegeln verschlossen.2Und ich sah einen mächtigen Engel, der mit lauter Stimme rief: »Wer ist würdig, die Siegel aufzubrechen und das Buch zu öffnen?«3Doch es war niemand da, der es öffnen und hineinsehen konnte; niemand im Himmel, niemand auf der Erde und auch niemand im Totenreich.4Da weinte ich sehr, weil niemand zu finden war, der würdig gewesen wäre, das Buch zu öffnen und hineinzusehen.5Doch einer von den Ältesten* sagte zu mir: »Weine nicht! Einer hat gesiegt; er kann das Buch öffnen und seine sieben Siegel brechen. Es ist der Löwe aus dem Stamm Juda, der Nachkomme von König David.«6Und dann sah ich es: In der Mitte vor dem Thron, umgeben von den vier mächtigen Gestalten und den Ältesten, stand ein Lamm, das aussah, als ob es geschlachtet wäre. Es hatte sieben Hörner und sieben Augen. Das sind die sieben Geister Gottes, die in die ganze Welt ausgesandt worden sind.7Das Lamm ging zu dem, der auf dem Thron saß, und empfing die Schriftrolle aus dessen rechter Hand.8Im selben Augenblick fielen die vier Gestalten und die vierundzwanzig Ältesten vor dem Lamm nieder. Jeder Älteste hatte eine Harfe und goldene Schalen voller Weihrauch. Das sind die Gebete aller, die zu Gott gehören.9Und alle sangen ein neues Lied: »Du allein bist würdig, das Buch zu nehmen, nur du darfst seine Siegel brechen. Denn du bist als Opfer geschlachtet worden, und mit deinem Blut hast du Menschen für Gott freigekauft, Menschen aller Stämme und Sprachen, aus allen Völkern und Nationen.10Durch dich sind sie jetzt Könige und Priester, die unserem Gott dienen. Und sie werden über die ganze Erde* herrschen.«11Danach sah ich viele Tausende und Abertausende von Engeln, eine unzählbare Menge, und ich hörte, wie sie gemeinsam etwas riefen. Sie standen um den Thron, um die vier Gestalten und um die Ältesten.12Gewaltig ertönte ihre Stimme: »Allein dem Lamm, das geopfert wurde, gehören alle Macht und aller Reichtum. Ihm allein gebühren Weisheit und Kraft, Ehre, Herrlichkeit und Anbetung!«13Dann hörte ich, wie auch alle anderen Geschöpfe einstimmten. Alle im Himmel und auf der Erde, im Totenreich und auch die Geschöpfe des Meeres, sie alle riefen: »Anbetung und Ehre, alle Herrlichkeit und Macht gebühren dem, der auf dem Thron sitzt, und dem Lamm für immer und ewig!«14Die vier Gestalten bekräftigten dies mit ihrem »Amen«. Und die vierundzwanzig Ältesten fielen nieder und beteten Gott an.
Noua Traducere Românească
Sulul scris și Mielul
1În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii.2Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“3Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el.4Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el.5Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“6Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarne* și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul.7El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron.8Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara* și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților –9și cântau o cântare nouă: „Tu ești vrednic să iei sulul și să‑i deschizi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu, oameni din orice seminție, limbă, popor și neam10și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru; și ei vor domni pe pământ!“11M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie*.12Ei spuneau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și laudă!“13Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând: „A Celui Ce stă pe tron și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și puterea, în vecii vecilor!“14Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.