Offenbarung 20 | Hoffnung für alle

Die tausendjährige Herrschaft

1 Danach sah ich einen Engel vom Himmel herabkommen. In seiner Hand hielt er den Schlüssel zum Abgrund und eine schwere Kette. 2 Er ergriff den Drachen, die alte Schlange – sie ist nichts anderes als der Teufel oder Satan –, und legte ihn für tausend Jahre in Fesseln. 3 Der Engel warf ihn in den Abgrund, verschloss den Eingang und versiegelte ihn. Nun konnte der Satan die Völker nicht mehr verführen, bis die tausend Jahre vorüber waren. Nach dieser Zeit muss er noch einmal für kurze Zeit freigelassen werden. 4 Nun sah ich mehrere Thronsessel. Auf ihnen nahmen diejenigen Platz, die den Auftrag bekamen, über andere Gericht zu halten. Es waren die Seelen der Menschen,* die man enthauptet hatte, weil sie sich treu zu Jesus und zu Gottes Botschaft bekannt hatten. Sie hatten das Tier und seine Statue nicht angebetet, hatten sein Zeichen nicht auf ihrer Stirn oder Hand getragen. Jetzt wurden sie wieder lebendig und herrschten mit Christus tausend Jahre. 5 Dies ist die erste Auferstehung. Die anderen Toten wurden erst wieder lebendig, nachdem die tausend Jahre vorüber waren. 6 Glücklich sind alle, die an der ersten Auferstehung teilhaben. Denn sie sind Gottes Eigentum. Über sie hat der zweite Tod* keine Macht. Als Priester von Gott und von Christus werden sie tausend Jahre mit Christus herrschen.

Der Sieg über den Satan

7 Wenn die tausend Jahre vorüber sind, wird der Satan aus seinem Gefängnis freigelassen. 8 Dann wird er alle Völker der Welt, Gog und Magog,* zum Kampf anstiften und aufmarschieren lassen. So zahlreich wie der Sand am Meer werden sie sein. 9 Sie zogen herauf, überrannten die ganze Erde und umzingelten das Lager des Gottesvolkes und die geliebte Stadt Gottes. Doch da fiel Feuer vom Himmel und vernichtete die Heere des Satans. 10 Er selbst, der sie verführt hatte, wurde nun auch in den See mit brennendem Schwefel geworfen, zu dem Tier und dem falschen Propheten. Immer und ewig müssen sie dort Tag und Nacht schreckliche Qualen erleiden.

Das Letzte Gericht

11 Ich sah einen großen, weißen Thron und den, der darauf saß. Erde und Himmel konnten seinen Anblick nicht ertragen, sie verschwanden im Nichts. 12 Und ich sah alle Toten vor dem Thron Gottes stehen: die Mächtigen und die Namenlosen. Nun wurden Bücher geöffnet. Über alle Menschen wurde das Urteil gesprochen, und zwar nach ihren Taten, wie sie darin beschrieben waren. Auch das Buch des Lebens wurde aufgeschlagen. 13 Das Meer gab seine Toten zurück, ebenso der Tod und das Totenreich. Alle, ohne jede Ausnahme, wurden entsprechend ihren Taten gerichtet. 14 Der Tod und das ganze Totenreich wurden in den See aus Feuer geworfen. Das ist der zweite, der ewige Tod. 15 Und alle, deren Namen nicht im Buch des Lebens aufgeschrieben waren, wurden ebenfalls in den Feuersee geworfen.

Noua Traducere Românească

Cei o mie de ani

1 Am văzut un înger care cobora din cer și care avea cheia Adâncului și un lanț mare în mână. 2 El a înșfăcat dragonul, șarpele cel vechi, care este diavolul și Satan, și l‑a legat pentru o mie de ani. 3 El l‑a aruncat în Adânc, apoi a încuiat și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai ducă în rătăcire neamurile până când se vor fi împlinit cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp. 4 Am văzut niște tronuri, iar celor ce ședeau pe ele li s‑a dat autoritatea să judece. Am văzut și sufletele celor ce au fost decapitați din cauza mărturiei lui Isus și din cauza Cuvântului lui Dumnezeu, care nu i s‑au închinat fiarei, nici chipului ei și care n‑au primit semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au domnit cu Cristos o mie de ani. 5 (Ceilalți morți n‑au înviat până când nu s‑au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este prima înviere.* 6 Fericit și sfânt este cel ce are parte de prima înviere! Asupra acestora a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu El o mie de ani.

Condamnarea lui Satan

7 Când se vor fi împlinit cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui 8 și va ieși ca să ducă în rătăcire neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului – pe Gog și Magog* – și să le adune pentru război. La număr, ele sunt ca nisipul mării. 9 Ele s‑au ridicat pe întinderea pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea iubită. Atunci a coborât foc din cer și i‑a mistuit. 10 Diavolul, care‑i ducea în rătăcire, a fost aruncat în lacul de foc și sulf, unde erau fiara și profetul fals. Ei vor fi chinuiți zi și noapte, în vecii vecilor.

Judecarea celor morți

11 Apoi am văzut un tron mare și alb și pe Cel Ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit din prezența Lui și nu s‑a mai găsit loc pentru ele. 12 I‑am văzut pe morții mari și mici stând înaintea tronului. Au fost deschise niște cărți și a fost deschisă și o altă Carte, care este Cartea Vieții. Morții au fost judecați potrivit cu faptele lor, așa cum erau ele scrise în cărți. 13 Marea i‑a dat pe morții care erau în ea, moartea și Locuința Morților* i‑au dat pe morții care erau în ele și fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Moartea și Locuința Morților au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. 15 Oricine n‑a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în lacul de foc.

Offenbarung 20 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească