Apostelgeschichte 8 | Hoffnung für alle

Die Gemeinde in Jerusalem wird verfolgt

1 Saulus war mit der Steinigung von Stephanus völlig einverstanden. Noch am selben Tag setzte eine schwere Verfolgung der Gemeinde in Jerusalem ein. Alle außer den Aposteln flohen und zerstreuten sich in die Landbezirke von Judäa und Samarien. 2 Stephanus wurde von einigen frommen Männern begraben, die für ihn eine große Totenklage hielten. 3 Saulus aber setzte alles daran, die Gemeinde auszurotten. Er ließ die Häuser durchsuchen, Männer und Frauen fortschleppen und ins Gefängnis werfen.

Die rettende Botschaft in Samarien

4 Die aus Jerusalem geflohenen Gläubigen verkündeten überall die rettende Botschaft von Jesus. 5 Einer von ihnen war Philippus. Er kam in eine Stadt in Samarien* und verkündete den Menschen dort, dass Jesus der von Gott gesandte Retter ist. 6 Die Einwohner hörten ihm aufmerksam zu. Alle waren beeindruckt von seinen Worten und von den Wundern, die er wirkte. 7 Böse Geister wurden ausgetrieben und verließen mit lautem Geschrei ihre Opfer. Es wurden auch viele Menschen geheilt, die gelähmt waren oder andere körperliche Gebrechen hatten. 8 Darüber herrschte große Freude in der ganzen Stadt.

Gottes Geschenk lässt sich nicht kaufen

9 In jener Stadt lebte auch Simon, ein Mann, der seit vielen Jahren Zauberei getrieben und durch seine Künste viele in Erstaunen versetzt hatte. Er behauptete, etwas Besonderes zu sein, 10 und wurde von allen, ob jung oder alt, bewundert. »Dieser Mann ist die große Kraft Gottes in Person!«, sagten die Leute. 11 Sie standen ganz in seinem Bann, weil er sie jahrelang mit seinen Zauberkünsten beeinflusst hatte. 12 Aber nun glaubten sie Philippus, der ihnen die rettende Botschaft von Gottes Reich und von Jesus Christus verkündet hatte. Männer und Frauen ließen sich taufen, 13 unter ihnen auch der Zauberer Simon. Nach seiner Taufe begleitete er Philippus überallhin und sah dabei voller Staunen die großen Zeichen und Wunder, die geschahen. 14 Als nun die Apostel in Jerusalem davon hörten, dass die Leute in Samarien Gottes Botschaft angenommen hatten, schickten sie Petrus und Johannes dorthin. 15 Die beiden Apostel kamen in die Stadt und beteten für die Gläubigen, dass Gott ihnen seinen Heiligen Geist schenken möge. 16 Denn bisher hatte keiner von ihnen den Geist empfangen; sie waren nur auf den Namen des Herrn Jesus getauft worden. 17 Als ihnen die Apostel nach dem Gebet die Hände auflegten, empfingen sie den Heiligen Geist. 18 Simon hatte dies alles gesehen. Da bot er Petrus und Johannes Geld an 19 und sagte: »Verhelft auch mir dazu, dass jeder, dem ich die Hände auflege, den Heiligen Geist bekommt.« 20 Doch Petrus wies ihn zurecht: »Fahr zur Hölle mit deinem Geld! Denkst du wirklich, dass man Gottes Geschenk kaufen kann? 21 Für dich gibt es Gottes Gaben nicht, denn du bist ihm gegenüber nicht aufrichtig. 22 Bereu deine Bosheit und kehr um zu Gott! Bitte ihn, dass er dir diese abscheulichen Absichten vergibt. 23 Denn ich sehe, dass dein Denken ganz vergiftet ist. Du bist in deiner Schuld gefangen.« 24 Da rief Simon erschrocken: »Betet ihr für mich zum Herrn, damit mir erspart bleibt, was ihr mir angedroht habt!« 25 Nachdem sie in jener Stadt bezeugt und gepredigt hatten, dass Jesus der Herr ist, kehrten Petrus und Johannes nach Jerusalem zurück. Unterwegs verkündeten sie auch in vielen Dörfern Samariens die rettende Botschaft von Jesus.

Philippus und der äthiopische Hofbeamte

26 Ein Engel des Herrn forderte Philippus auf: »Geh in Richtung Süden, und zwar auf der Straße, die von Jerusalem nach Gaza führt und nur selten genutzt wird.« 27 Philippus machte sich sofort auf den Weg. Zur selben Zeit war auf dieser Straße auch ein Mann aus Äthiopien mit seinem Wagen unterwegs. Er war ein Hofbeamter der Königin von Äthiopien, die den Titel Kandake führte, ein Eunuch, der ihr Vermögen verwaltete. Eben kehrte er von Jerusalem zurück, wo er als Pilger im Tempel Gott angebetet hatte. Während der Fahrt las er im Buch des Propheten Jesaja. 29 Da sprach der Heilige Geist zu Philippus: »Geh zu diesem Wagen und bleib in seiner Nähe.« 30 Philippus lief hin und hörte, dass der Mann laut aus dem Buch Jesaja las. Er fragte den Äthiopier: »Verstehst du eigentlich, was du da liest?« 31 »Nein«, erwiderte der Mann, »wie soll ich das denn verstehen, wenn es mir niemand erklärt!« Er bat Philippus, einzusteigen und sich neben ihn zu setzen. 32 Gerade hatte er die Stelle gelesen, wo es heißt: »Er war stumm wie ein Schaf, das man zur Schlachtung führt. Und wie ein Lamm, das sich nicht wehrt, wenn es geschoren wird, hat er alles widerspruchslos ertragen. 33 Er wurde gedemütigt, nicht einmal ein gerechtes Urteil war er seinen Peinigern wert. Niemand glaubte, dass er noch eine Zukunft haben würde. Denn man hat sein Leben auf dieser Erde ausgelöscht.« 34 Der Äthiopier fragte Philippus: »Von wem spricht hier der Prophet? Von sich selbst oder von einem anderen?« 35 Da begann Philippus, ihm die rettende Botschaft von Jesus ausgehend von diesem Prophetenwort zu erklären. 36 Als sie schließlich an einer Wasserstelle vorüberfuhren, sagte der äthiopische Hofbeamte: »Dort ist Wasser! Spricht etwas dagegen, dass ich jetzt gleich getauft werde?«* 38 Er ließ den Wagen anhalten. Gemeinsam stiegen sie ins Wasser, und Philippus taufte ihn. 39 Nachdem sie aus dem Wasser gestiegen waren, wurde Philippus vom Geist des Herrn an einen anderen Ort versetzt. Der Äthiopier sah ihn nicht mehr, aber er reiste mit frohem Herzen weiter. 40 Philippus wurde danach in Aschdod gesehen. Von da aus zog er nach Cäsarea und verkündete auf dem Weg dorthin in allen Städten die rettende Botschaft von Jesus.

Noua Traducere Românească

Filip vestește Evanghelia în Samaria

1 Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei*. 2 Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult. 3 Saul însă devasta* biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare. 4 Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5 Filip a coborât într‑o cetate a Samariei* și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. 6 Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea. 9 În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10 Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită«Mare»!“ 11 Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia* despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13 Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau. 14 Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15 Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. 17 Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani, 19 zicând: – Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt! 20 Petru însă i‑a zis: – Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani! 21 Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! 22 Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale, 23 căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății! 24 Simon, răspunzând, a zis: – Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine! 25 După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor*.

Filip și eunucul etiopian

26 Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27 Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc* etiopian, înalt oficial al lui Kandake*, regina etiopienilor*, și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28 iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia. 29 Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“ 30 Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia. El l‑a întrebat: – Înțelegi ce citești? 31 Acesta a zis: – Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el. 32 Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde, tot așa nici El nu‑Și deschide gura. 33 În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată. Cine va putea istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“* 34 Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând: – Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva? 35 Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus. 36 În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat? 37 Filip i‑a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, se poate! El a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu! 38 A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat. 39 Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros. 40 Filip a apărut în Azot* și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea*.

Apostelgeschichte 8 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească